ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 153 din 15 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 612 din 01 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a arătat că a primit decizia civilă recurată la data de 8 martie 2021, că are o situație personală foarte grea, iar din dosar lipsesc o parte din înscrisuri, pe care le atașează cererii de recurs.
A mai solicitat recurentul pronunțarea unei hotărâri corecte cu privire la despăgubirile acordate pentru terenul aferent casei, arătând că acest imobil a avut două autorizații, întrucât construcția a fost edificată în două etape cu un corp comun.
Conchizând, recurentul a învederat că nu a primit despăgubiri de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cum greșit a reținut instanța.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 martie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, însă recursul nu este declarat în termenul prevăzut de lege.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților la 28 iulie 2021, respectiv la 29 iulie 2021, conform dovezilor aflate la filele x.
La data de 02 august 2021, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.
Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.
În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 153 a fost pronunțată la data de 15 februarie 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 21 februarie 2021 (duminică), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din același cod, s-a prorogat până luni, 22 februarie 2021.
Cererea de recurs a fost formulată la data de 09 martie 2021, potrivit mențiunii de pe plicul aflat la dosarul de recurs.
În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 153 din 15 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 153 din 15 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2021.