ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15 februarie 2021, A. și B. au solicitat, în conformitate cu art. 373 C. proc. civ., desfacerea căsătoriei în baza acordului părților și revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei.

2.1. Prin sentința nr. 9998 din 1 octombrie 2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Plecând de la prevederile art. 915 C. proc. civ., s-a constatat că din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că ultimul domiciliu comun al părților a fost în România, însă la acest moment niciuna dintre părți nu mai are domiciliul în țară.

Instanța a avut în vedere decizia nr. 20/2016 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, prin prisma căreia a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui acord între părți pentru ca Judecătoria Iași să soluționeze cauza.

S-a reținut, astfel, că în conformitate cu art. 1240 alin. (2) C. civ., se poate da eficiență și consimțământului exprimat în mod tacit, însă numai dacă comportamentul în care acesta este exteriorizat are o astfel de semnificație conform legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor.

S-a apreciat însă că astfel de forme de manifestare a consimțământului nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 915 alin. (2) C. proc. civ. referitor la acordul expres pentru soluționarea cauzei de către o anumită instanță.

S-a mai considerat că chiar dacă apărătorul reclamantului a depus un presupus acord din partea acestuia cu privire la soluționarea cauzei de către Judecătoria Iași, există dubii că înscrisul ar parveni de la parte, un indiciu suplimentar fiind faptul că din cuprinsul contractului de asistență juridică rezultă o altă semnătură decât cea din cuprinsul înscrisului.

2.2. Prin sentința nr. 9566 din 16 noiembrie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

S-a constatat, în esență, prin prisma art. 915 C. proc. civ., că voința părților de a se judeca la Judecătoria Iași a fost manifestată în mod expres prin contractele de asistență juridică nr. x din 9 februarie 2021, semnate de ambii reclamanți, în care s-a stipulat că obiectul contractului îl constituie asistența/reprezentarea juridică în fața Judecătoriei Iași, instanța competență teritorial în urma acordului cu celălalt soț.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în considerarea argumentelor ce succed:

Acțiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanțelor are ca obiect o cerere de divorț, cu element de extraneitate, iar instanțele aflate în conflict au interpretat diferit dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cele referitoare la acordul părților privind instanța competentă a soluționa cauza.

Astfel, norma de competență în materia divorțului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. În teza a doua a menționatului articol se prevede că în situația în care soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Totodată, alin. (2) al art. 915 C. proc. civ. prevede că, în situația în care nici reclamantul și nici părâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unui asemenea acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei sectorului 5 București.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art. 915 alin. (2) C. proc. civ. reiese că, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, a fost instituită o competență care intervine în materia divorțului în lipsa unui acord al părților asupra instanței competente teritorial să judece pricina, în situațiile în care niciunul dintre soți nu mai are locuința în țară.

Or, în cauză, acordul părților ca acțiunea să se judece de către Judecătoria Iași este exprimat în chiar cuprinsul cererii introductive de instanță, părțile învederând că în baza art. 915 alin. (2) C. proc. civ. au convenit soluționarea cauzei de către Judecătoria Iași.

Acest aspect reiese, o dată în plus, atât din cuprinsul contractelor de asistență juridică nr. x din 9 februarie 2021 prin care se precizează că obiectul acestora îl reprezintă "asistență/reprezentare juridică în fața Judecătoriei Iași", instanța competentă teritorial ca urmare a acordului ambelor părți, cât și din declarația reclamantului A. .

În consecință, se constată că există un acord expres al părților, înscrisurile depuse de părți având un conținut ce sugerează un acord de alegere a unei judecătorii în sensul prevăzut de art. 915 alin. (2) C. proc. civ. și având aptitudinea de a produce acest efect.

Se au în vedere, în acest sens, și considerentele deciziei nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1049 din 27 decembrie 2016.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.