ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2017/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat dosarul nr. x/2006, având ca obiect recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul de judecată din 12 martie 2020, instanța, constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecata în lipsă, a suspendat judecata căii de atac în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

Prin rezoluția din 9 iunie 2021 a fost acordat termen, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 253 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 7 octombrie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de perimare și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, perimarea se poate constata și din oficiu.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

În speță, suspendarea judecării cauzei a intervenit la 12 martie 2020, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de un an, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care s-ar fi împlinit la 12 martie 2021.

Se constată că pe parcursul curgerii acestui termen a fost emis Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, de către Președintele României, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgență, prelungit prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, până la 14 mai 2020.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, "prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".

Luând în calcul și diferența de timp din starea de urgență (2 luni), termenul de perimare s-a împlinit la 12 mai 2021.

În raport de cele anterior reținute, cum pricina a rămas în nelucrare din vina părților pentru o perioadă mai mare de 1 an, în raport de dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2021.