ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2423/2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2023 sub nr. x/3/2021/a1 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, reclamantul A a declarat recurs împotriva deciziei nr. 572 A din 20 aprilie 2023 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. x care, prin rezoluția din 22.09.2023, a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2024 în vederea soluționării recursului.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că la apelul nominal nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 27.08.2024, instanța a fixat termen de judecată la 05.11.2024, în vederea discutării perimării.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”.

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate îndeplinită condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei. De asemenea, este necesar a se constata că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Fiind un termen procedural socotit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 23 iulie 2024. Astfel, de la data când a intervenit suspendarea, 23 ianuarie 2024, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, se constată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data verificării în ședință publică a condițiilor pentru operarea excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, iar în acest timp niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost invocată vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul cu a cărui soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 572 A din 20 aprilie 2023 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B și C.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs depunându-se la Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2024.