ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș, la data de 2 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestuia din urmă să efectueze operațiunile pentru transcrierea autoturismului dobândit prin contract pe numele acestuia.

2.1. Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 638 din data de 30 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Luduș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Luduș a reținut că, potrivit contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport încheiat la data de 3 septembrie 2020, depus la dosarul cauzei, locul încheierii contractului este Cluj-Napoca, iar din actul de identitate al pârâtului rezultă că acesta are domiciliul în Cluj-Napoca, județul Cluj.

A arătat că, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Constatând că locul încheierii contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport apare ca fiind în Cluj-Napoca, iar pârâtul are domiciliul în comuna Baciu, județul Cluj, văzând dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 și cele ale art. 107 C. proc. civ., a apreciat că, în speță, deși este vorba de o competență alternativă, Judecătoria Luduș nu este nici instanța de la locul încheierii contractului și nici instanța de la domiciliul pârâtului, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea prezentei cauze la Judecătoria Cluj-Napoca, instanța de la domiciliul pârâtului și de la locul încheierii contractului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7258 din data de 17 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și, în consecință: a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Luduș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Astfel, în esență, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, raportat la prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a apreciat că, în cauză, fiind vorba de o necompetență de ordine privată, care putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, rezultă că Judecătoria Luduș nu avea posibilitatea să o invoce și, prin urmare, trebuia să se considere legal învestită, independent de orice considerație referitoare la locul încheierii contractului sau la domiciliul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Luduș și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de împrejurarea că prima instanță învestită a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, iar Judecătoria Cluj-Napoca, reținând că, în speță, competența teritorială este una de ordine privată, a apreciat că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoriei Luduș nu îi era permisă invocarea din oficiu a acestei excepții.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș, prin care reclamantul A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului B. să efectueze operațiunile pentru transcrierea autoturismului dobândit prin contract pe numele acestuia.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Raportat la obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost anterior redat, în speță, sunt incidente, ca norme care reglementează competența teritorială, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care dispun în sensul că:

"În afară de instanțele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Necompetența teritorială alternativă, prevăzută de dispozițiile legale anterior evocate, aplicabile speței în raport de izvorul obligației de a face solicitate, este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.

Or, în condițiile în care excepția nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Luduș, ci instanța a invocat această excepție din oficiu, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2021.

Prin urmare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Luduș, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.