Decizia nr. 174/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — revizuire împotriva deciziei nr. 267/2021 a Curții de Apel Brașov

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă la 2 aprilie 2021, sub nr. x/2021, revizuenții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimații C., D., E., F. și G., revizuirea deciziei nr. 69 din 23 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul civil nr. x/2018 În drept, au invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea Curții de Apel Brașov asupra cererii de revizuire Prin decizia nr. 267 din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații C., D., E., F. și G.. A respins cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta H.. A admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Tribunalul Brașov. I-a obligat pe revizuenți să plătească intimaților C., D., E., F. și G. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial parțial.

Recursul Împotriva deciziei nr. 267 din 17 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă au declarat recurs revizuenții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate. În cuprinsul memoriului de recurs, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 4 și 5 C. proc. civ., revizuenții au susținut că, în mod greșit, Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței materiale. În raport de această soluție, au considerat că toate capetele cererii de revizuire, precum și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta H., ar fi trebuit soluționate de instanța competentă material, respectiv de Tribunalul Brașov. Au solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și asupra cererii de intervenție accesorie.

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare Intimații nu au depus întâmpinare.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că recursul nu este admisibil, potrivit art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 și art. 513 alin. (5) din același act normativ. Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților, iar la 25 noiembrie 2022, recurentul a formulat, în scris, un punct de vedere la raport. Celelalte părți nu și-au exprimat poziția procesuală față de aspectele reținute în acest act procedural. Prin rezoluția din 22 noiembrie 2021, s-a stabilit termen la 27 ianuarie 2022 pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată Înalta Curte, în baza art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 și art. 513 alin. (5) C. proc. civ., a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, constatând următoarele: Obiectul cererii de recurs îl constituie decizia nr. 267 din 17 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații C., D., E., F. și G.. A respins cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta H. și a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Tribunalul Brașov. Prin decizia nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva deciziei nr. 947 din 8 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția civilă în același dosar. Înalta Curte constată că prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. acordă caracter definitiv hotărârilor date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Pe de altă parte, dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc obiectul căii extraordinare de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor date în apel, a celor date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile expres prevăzute de lege. În raport de conținutul normelor legale evocate, Înalta Curte constată că decizia nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin care au fost respinse recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva deciziei nr. 947 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Brașov, secția civilă este definitivă, nesusceptibilă de recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că nu face parte din categoria celor enunțate de art. 483 alin. (1) din același cod. De asemenea, reține că, potrivit prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Cum decizia nr. 69 din 23 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs, atunci și decizia nr. 267 din 17 iunie 2021 prin care aceeași instanță a soluționat cererea de revizuire îndreptată împotriva sa nu are deschisă calea de atac a recursului, fiind, de asemenea o hotărâre cu caracter definitiv. Se impun a fi menționate în acest context și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căii de atac, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Această regulă are valoare de principiu constituțional, art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând că exercitarea căilor de atac se realizează în condițiile legii. Concluzionând, pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 267 din 17 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.