ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 166/2022

HOTĂRÂRE
27.01.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 166/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la 25 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 22.233,98 RON, cu titlu de daune interese și a cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 219 alin. (2), art. 1379, art. 1523 alin. (2) lit. c), art. 1518 alin. (1), art. 1535, art. 1547, art. 1548 și ale art. 1554 C. civ., precum și pe cele ale art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2093 din 6 septembrie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat să verifice și să stabilească dacă instanța este competentă general, material și teritorial pentru judecarea cauzei, conform prevederilor art. 132 alin. (1) din același act normativ, fiind obligatorie determinarea instanței judecătorești competente ori, dacă este cazul, a unui alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Judecătoria a avut în vedere și faptul că, prin regula instituită la art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar pârâtul B. domiciliază în municipiul Satu Mare.

Apreciind că nu poate fi identificată o situație în care legea prevede competența teritorială alternativă și că nu sunt aplicabile prevederile art. 108 teza a II-a C. proc. civ., domiciliul pârâtului fiind cunoscut, prin raportare la art. 107 din cod, a stabilit că este competentă să judece Judecătoria Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 3609 din 10 noiembrie 2021, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Satu Mare a reținut că dispozițiile art. 129 C. proc. civ. prevăd, la alin. (2), că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Potrivit alin. (3) al acestui articol, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

De asemenea, a constatat că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Judecătoria Satu Mare a reținut că pârâtul are domiciliul în municipiul Satu Mare, acest motiv determinând prima instanță învestită să invoce, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale.

Însă, a apreciat că necompetența teritorială în cauză este de ordine privată, astfel încât instanța nu putea să o invoce din oficiu, textul de lege instituind această obligație numai în sarcina pârâtului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca excepția după momentul depunerii întâmpinării, cu consecința judecării cauzei de către instanța sesizată prin cererea de chemare în judecată.

Raportat la aceste motive, Judecătoria Satu Mare a stabilit că este competentă să judece cauza Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

În cauza de față, obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 22.233,98 RON, reprezentând daune interese pentru nerespectarea contractului de vânzare-cumpărare a unor telefoane mobile, rezultată din neexpedierea acestora, deși primise contravaloarea lor.

În raport de finalitatea urmărită de reclamantă prin acțiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal, constând în dreptul de creanță corelativ obligației de a face, izvorât din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu societatea C. S.R.L., al cărui administrator este pârâtul, se constată că norma de competență teritorială incidentă în cauză este de ordine privată.

Astfel, în ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține că aceasta se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun reglementate de art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul.

Norma cuprinsă în art. 107 C. proc. civ. are caracter relativ, fiind de ordine privată și putând fi invocată, conform art. 130 alin. (3) din acest cod doar de pârât prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea textului legal enunțat rezultă că, în cazul necompetenței de ordine privată, instanța nu poate să ridice din oficiu excepția necompetenței teritoriale, aceasta putând fi invocată doar de pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, pe parcursul derulării procedurii prevăzute la art. 200 C. proc. civ., comunicările către pârât s-au realizat la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv în Satu Mare, str. x.

La primul termen de judecată acordat, 14 iunie 2021, față de lipsa de procedură cu pârâtul, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a amânat judecata cauzei la 6 septembrie 2021, dispunând citarea pârâtului la noua adresă de domiciliu, din Satu Mare, str. x.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2021, când Judecătoria Odorheiu Secuiesc a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, a invocat din oficiu necompetența teritorială de soluționare a cauzei, declinând competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Însă, în raport de faptul că pârâtul nu a invocat excepția prin întâmpinare, Judecătoria Odorheiu Secuiesc era obligată să se declare competentă să soluționeze pricina, conform art. 130 alin. (3) coroborat cu art. 132 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-06-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1495/2023
Ședința publică din data de 15 iunie 2023 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Jude
ÎCCJ 2021-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2337/2021
. proc. civ. prevede că: (1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competențainstanțelorjudecătorești; 2. în cazul înc
ÎCCJ 2022-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2022
Ședința publică din data de 15 martie 2022 I. Circumstanțele cauzei I.1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 octombrie 2019, pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclam
ÎCCJ 2022-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2022
Ședința publică din data de 12 mai 2022 Deliberând, asupra cauzei constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată: Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 1 septembrie 2021, reclamantul Biroul As
ÎCCJ 2022-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 788/2022
, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, apreciind că, dacă cererea era formulată corect, în considerarea situației reale a pretinsei datorii, instanța care ar fi trebuit să fie sesizată din punct de
Sursă