ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 906/2022

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Serviciul Român de Informații și Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității S.R.I., solicitând: - obligarea paraților să investigheze faptele de amenințare a sa în exercitarea profesiei de avocat, să înfățișeze la dosarul cauzei, potrivit competențelor prevăzute de lege (art. 1-3 si 8-23 din Legea nr. 51/1991 și art. 8-14 din Legea nr. 14/1992), daca au fost implicate cadre SRI, atât în amenințarea sa, cât și în faptele care constituie cauzele pentru care a fost amenințat ("B." din perioada 2008- 2012), urmând ca instanța să dispună orice alte masuri pentru prevenirea, cunoașterea și combaterea unor riscuri, vulnerabilități și amenințări la adresa securității naționale; - să se dispună publicarea hotărârii (integral) pe site-ul SRI (unde sa fie menținuta cel puțin 3 luni, pe prima pagina), precum și intr-un cotidian de circulație națională, pe cheltuiala pârâtului SRI; - sesizarea CCR, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep., cu excepția de neconstituționalitate a art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 rep., fiind contrar art. 1, art. 16, art. 21, art. 24, art. 49 si art. 53 si art. 124 din Constituția României.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea de ședință din 26 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea la 9 aprilie 2021, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise. Prin sentința civilă nr. 558 din 9 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant; a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca prescrisă; Totodată a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității S.R.I. și respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2021 și împotriva sentinței civile nr. 558 din 9 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut în esență că soluția instanței este injustă, inclusiv cu privire la excepția de neconstituționalitate, întrucât în conformitate ci dispozițiile art. 1365, art. 1373, art. 1394 C. civ., art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, termenul de prescripție este de minim 10 ani, care se calculează începând cu anul 2012 pentru faptele circumscrise "B." și din octombrie 2011 pentru amenințările la adresa sa.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimatul-pârât Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii și a excepției de netimbrare a cererii de recurs, cu consecința anulării recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat. 4.2 Intimatul-pârât Parlamentul României - Camera Deputaților a transmis la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Serviciul Român de Informații, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic (…)", alin. (3) al aceluiași articol stabilind că: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (…). Aceste dispoziții se corelează cu prevederile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura." În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă." Totodată, art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul Semnăturii" prevede că "Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege." Importanța semnăturii rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat și că exprimă manifestarea de voință a acesteia cu privire la conținutul actului. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a declarat recurs transmis la Curtea de Apel București, prin e-mail, la data de 27 mai 2021, ulterior, cererea de recurs având atașat un set de înscrisuri, fiind transmisă tot prin e-mail la data de 27 mai 2021, recursul nepurtând însă semnătura acestuia. Prin adresa emisă de instanță la data de 10 septembrie 2021, comunicată recurentului la data de 14 septembrie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, i-a fost adusă la cunoștință obligația de a semna cererea de recurs. De asemenea, pentru termenul de judecată din 16 februarie 2022, recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs aflată la dosar sau de a depune un exemplar semnat al acesteia, citația fiind comunicată recurentului la data de 20 decembrie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs. Cu toate acestea, recurentul-reclamant nu a complinit lipsa cererii de recurs, respectiv nu a procedat nici la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei și nici nu a depus un exemplar semnat al acesteia. În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, urmând a aplica sancțiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv cea a nulității cererii astfel formulate. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse și în temeiul prevederilor art. 496 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 148 și art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant, pentru lipsa semnăturii. PENTRU ACESTE MOTIVE,