ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 874/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 24 iunie 2021, sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, revizuirea sentinței civile nr. 679 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2011.

Prin sentința civilă nr. 578 din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara:

- a respins, ca neîntemeiate, excepțiile tardivității și a lipsei de interes, invocate de intimatul Ministerul Apărării Naționale;

- a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu;

- a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, ca inadmisibilă;

- în temeiul dispozițiilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) vechiul C. proc. civ., a dispus amendarea revizuentului cu suma de 500 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 578 din 2 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs, în termen legal, revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de revizuent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de revizuire așa cum a fost formulată.

Recurentul consideră că instanța a pronunțat soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, cu depășirea atribuțiilor sale, deoarece excepția inadmisibilității nu este de ordine publică, ci trebuia invocată de părți.

De asemenea, în mod greșit instanța nu a judecat fondul revizuirii, apreciind că s-a solicitat revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, motiv pentru care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. În opinia sa, această interpretare a instanței este contrară Deciziei Curții Constituționale nr. 1039/5.12.2012, în ale cărei considerente s-a reținut că prevederile art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004 și partea introductivă a art. 322 din vechiul C. proc. civ. sunt neconstituționale. În lumina acestor considerente, reglementarea condiției evocării fondului ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire privează justițiabilul de la beneficiul principiului aplicării cu prioritate a prevederilor dreptului unional.

Mai susține că înscrisurile aflate în dosarul de revizuire (la filele x) sunt înscrisuri noi, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind emise de Ministerul Apărării Naționale începând cu anul 1985 și că acestea, printre care și Ordinul de trecere în rezervă nr. MC 133 din 04.10.1985, au fost ascunse instanțelor de judecată, dar și recurentului-revizuent. A precizat acesta că, la solicitarea sa, adresată Corpului de control al Ministrului Apărării Naționale, i s-a comunicat, la data de 14 iunie 2021, că ordinul în discuție nu există în original în custodia pârâtului.

4.1. Prin întâmpinarea formulată de intimata DGRFP Timișoara, aceasta a invocat cu prioritate lipsa calității procesuale pasive, motivat de aceea că această instituție nu poate reprezenta Ministerul Finanțelor Publice, fără ca această instituție să îi transmită mandat de reprezentare.

Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în prezenta speță, motivat de aceea că în cauza dosarului de fond, petentul s-a judecat doar cu Ministerul Apărării Naționale.

4.2. Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând în esență că instanța de fond, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire raportat la condițiile prevăzute de art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că prin sentința atacată nu s-a evocat fondul cauzei.

A mai solicitat intimatul și sancționarea recurentului cu amendă (în cuantum maxim) pentru exercitarea cu rea credință a căii de atac.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata DGRFP Timișoara, recurentul A. a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal să soluționeze acest litigiu, care, în opinia sa, este un litigiu de dreptul muncii.

Excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor, invocată de aceastaă intimată prin întâmpinare, precum și excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent prin răspunsul la întâmpinare, au fost respinse pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și în raport de prevederile legale incidente, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este nefondat.

Criticile din recurs vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, apreciind recurentul-revizuent că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 vechiul C. proc. civ.

Prin sentința ce face obiectul prezentei căi de atac s-a soluționat cererea de revizuire declarată de reclamantul A. în sensul admiterii excepției inadmisibilității, invocată din oficiu și a respingerii acestei cereri, ca inadmisibilă.

Dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. consacră revizuirii caracterul unei căi de atac de retractare deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care de regulă s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la motivele invocate de revizuent, în mod corect instanța fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a reține admisibilitatea cererii revizuire, având în vedere că prin sentința atacată nu s-a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin sentința civilă nr. 679/13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2011, a cărei revizuire s-a solicitat, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., urmare admiterii excepției autorității de lucru judecat.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că sentința civilă nr. 679/2012 este o hotărâre care nu evocă fondul, în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale.

Din această perspectivă, reținându-se că în speță nu este realizată condiția avută în vedere de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., referitor la evocarea fondului de către hotărârea criticată pe calea extraordinară a revizuirii, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a respins cererea revizuentului-reclamant, ca inadmisibilă.

Contrar susținerii recurentului, excepția inadmisibilității este o excepție de ordine publică, astfel că, procedând în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. la soluționarea excepției care face de prisos soluționarea cauzei pe fond, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că este întemeiată excepția inadmisibilității, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 alin. (1) același Cod.

Cât privește argumentele recurentului referitoare la Decizia nr. 1039/2012, prin care Curtea Constituțională ar fi stabilit ca fiind neconstituțional art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Astfel, prin decizia menționată, Curtea Constituțională s-a referit la cazul de revizuire reglementat în plus față de C. proc. civ. de la 1865, respectiv la hotărâri pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, pentru care a decis că nu este necesar să fie vorba despre hotărâri care să evoce fondul cauzei.

Or, Înalta Curte constată că motivul vizat de revizuent este pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., iar nu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin urmare decizia Curții Constituționale, indicată de recurent, nu are aplicabilitate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respingere recursul declarat de revizuentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 578 din data de 2 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.