ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2018, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei FGA nr. 15594/26.06.2018 și restituirea primei solicitate.

Prin sentința civilă nr. 961/2019 din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, având ca obiect "anulare act administrativ".

Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, a arătat că susține motivarea cererii sale de anulare a deciziei FGA nr. 15594/26.06.2018 si restituirea primei solicitate in valoare de 1000RON, achitata prin prima unica formalizată, conform contractului de asigurare x pentru sume asigurate (supraviețuire si deces din orice cauza) la termen pe 35 ani, cu aceleași argumente prezentate si in cererea formulata către instanța.

A arătat că relevant este faptul ca durata plații primei anualizate (prima unica) înscrise pe contractul de asigurare x este de 1 an, cu frecventa plații trimestriala (doar 4 rate), pentru durata de asigurare de 35 ani. După data scadenta a ultimei rate, respectiv 27 august 2014 se puteau plați opțional prime suplimentare de tip B. de minim 500RON/an cu acordul Asigurătorului (preluat ulterior după faliment de către FGA, care nu are calitate de asigurător). Continuarea plaților după perioada de 1 an se putea face opțional, exclusiv in vederea majorării sumelor asigurate.

Recurentul a arătat că nu a înregistrat rate restante si nici nu a suspendat plata ratelor, conform datelor menționate in Hotărârea Civila nr. 961/2019 din 13.03.2019. A respectat întocmai durata plații primei înscrise pe acest tip de contract si susține ca in mod neîntemeiat i-a fost imputat faptul ca a înterupt plata primelor plătite conform duratei inscrise pe contractual de asigurare x. emis de C., in condițiile in care alte plați nu îi erau impuse.

A mai susținut recurentul că pentru exact același tip de contract de asigurare, alți clienți (in speța si soția sa, D.) au avut o soluționare favorabila din partea FGA.

Intimatul-pârât a formulat concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința nr. 9661/03.12.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, definitivă prin decizia nr. 788/28.04.2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei C. S.A.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților, petentul a solicitat plata sumei 1000 de RON, și anume restituirea primelor de asigurare plătite pentru asigurarea de bază cât și pentru cea suplimentară aferente poliței de asigurare Economica-asigurare la termen de supraviețuire nr. x/05.12.2013 .

Prin Decizia nr. 15594/26.06.2018 a Fondului de Garantare a Asiguraților a fost respinsă cererea de plată înregistrată de reclamant sub nr. x/20.05.2016, cu privire la suma de 1000 de RON, reprezentând restituirea primelor de asigurare plătite pentru asigurarea de bază cât și pentru cea suplimentară aferente poliței de asigurare Economica-asigurare la termen de supraviețuire nr. x/05.12.2013.

Pentru a dispune astfel, pârâtul FGA a reținut că reclamantul a achitat primele de asigurare pe o perioadă de doar 1 an în 4 rate trimestriale, adică sub 3 ani cât este necesar pentru a opera dreptul de răscumpărare, iar valoarea de răscumpărare să fie pozitivă.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, "(1) Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător./…/(3) Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5/…/."

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) creanța de asigurări - creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

Problema supusă cenzurii instanței vizează situația existenței/sau nu a unor prime datorate de către asigurătorul debitor, situație ce obligă la analizarea contractului de asigurare încheiat între reclamant și asigurătorul său, în ceea ce privește încetarea contractului, respectiv obligațiile asigurătorului.

Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de plată formulată de recurentul reclamant, acesta neavând calitatea de creditor de asigurare în accepțiunea Legii nr. 213/2015, astfel încât să antreneze din partea intimatului pârât o obligație de plată în favoarea sa.

Recurentul-reclamant se află în situația rezilierii de drept a contractului de asigurare, fără nicio obligație din partea asigurătorului, ca urmare a stopării plății primelor de asigurare, fără ca lichidatorul C. să fi denunțat contractul de asigurare și fără să fi trecut cel puțin 3 ani de la începutul asigurării, pentru a se proceda la răscumpărare.

Astfel, prima instanță în mod corect a avut în vedere Condițiile de Asigurare ale Asigurării de Supraviețuire - Economica, potrivit cărora "10.8 În cazul întârzierii plății primelor de asigurare, Contractantul beneficiază de un termen de grație de 30 de zile pentru plata primei restante. Cele 30 de zile ale Perioadei de grație se numără întotdeauna începând cu data scadenței celei dintâi rate de primă neachitate.

10.9 Dacă Prima de asigurare nu a fost plătită (Contractantul nu poate face dovada plății primei) până la expirarea Perioadei de grație, Contractul de asigurare este suspendat pe o perioadă de maxim 90 de zile, după care este reziliat de drept, fără nicio obligație din partea Asigurătorului privind indemnizația de asigurare. Perioada de suspendare a Contractului de asigurare începe cu ziua imediat următoare a datei de expirare a Perioadei de grație. Pe perioada în care contractul de asigurare este suspendat Asigurătorul nu datorează indemnizația de asigurare.

10.10 În cazul în care Contractantul asigurării nu plătește primele restante si au trecut:/…/10.10.2 mai puțin de 3 ani de la începutul asigurării, Contractul de asigurare încetează de plin drept la împlinirea celor 120 zile calendaristice de întârziere a plății primei, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități, somații, proceduri, etc. și fără intervenția vreunei instanțe judecătorești, Asigurătorul fiind exonerat de obligația efectuării vreunei plăți./…/13.3 Contractul de asigurare încetează în una din următoarele situații, oricare din ele survine inițial:/…/c) neachitarea primei de asigurare la termenele stabilite prin contract și expirarea perioadei de suspendare și nu au trecut trei ani de la începutul asigurării".

Potrivit pct. 1.18 din Condițiilor de Asigurare ale Asigurării de Supraviețuire - Economica, interesul asigurabil este "cerința esențială pentru valabilitatea Contractului de asigurare, reprezentând motivația financiară existentă între fiecare membru al grupului de Asigurați și Contractant, pe de o parte (sub aspectul interesului legitim de plată a primelor de asigurare) și între fiecare membru al grupului de Asigurați și Beneficiar, pe de altă parte (sub aspectul interesului legitim de încasare a indemnizației de asigurare). Interesul asigurabil trebuie să existe în momentul încheierii cererii/contractului de asigurare".

Cum recurentul-reclamant a achitat ratele de primă pentru un an, iar de la data de 28.08.2014 acesta nu a mai achitat ratele din prima de asigurare, se reține că, după îndeplinirea termenului de 120 de zile de întârziere, contractul de asigurare a fost reziliat de drept, fiind incidente disp. art. 10.2 coroborat cu art. 13.3 din Condițiile de Asigurare.

Având în vedere că în concret recurentul-reclamant a achitat prima de asigurare doar pentru un an (mai puțin de 3 ani) și apoi a intervenit încetarea de drept a contractului pentru neplata primei de asigurare, sunt incidente disp. art. 10.10, respectiv 10.10.2 din Condițiile de asigurare, astfel încât valoarea de răscumpărare a poliței este zero.

De asemenea, este nefondată critica recurentului potrivit căreia este vorba de o primă unică, întrucât din contractul de asigurare rezultă că este vorba de prime anuale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 961/2019 din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.