ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 iunie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanții Sectorul 1 al Municipiului București, Primarul Sectorului 1 al Municipiului București și Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.: i) în principal, suspendarea plății facturilor emise de pârâtă până la soluționarea cererii având ca obiect recuperarea ajutorului de stat nelegal constând în sumele achitate în plus față de costurile reale, nete și necesare pentru prestarea serviciului public de salubrizare și o cotă rezonabilă de profit de 5%; ii) în subsidiar, suspendarea plății sumelor care depășesc costurile reale, nete și necesare pentru prestarea serviciului de salubrizare pe raza Sectorului 1 al Municipiului București, la care se adaugă o cotă rezonabilă de profit de 5% până la soluționarea cererii având ca obiect recuperarea ajutorului de stat nelegal constând în sumele achitate în plus față de costurile reale, nete și necesare pentru prestarea serviciului public de salubrizare și o cotă rezonabilă de profit de 5%; iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VI-a civilă

Prin sentința nr. 1803/2021 din data de 07.09.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sectorul 1 al Municipiului București, Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în favoarea Curții de Apel București.

În considerentele sentinței a reținut că, în raport cu art. 41

1

din O.U.G. nr. 77/2014, singura instanță competentă este Curtea de Apel București.

De asemenea, a reținut dispozițiile art. 1 din Legea nr. 101/2016, precum și norma de competență de la art. 53 alin. (1)

1

din aceeași lege, apreciind că acestea nu sunt aplicabile cauzei de față.

Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 și faptul că procesele care au legătură cu nulitatea unui contract de achiziție publică sunt de competență secției de contencios administrativ și fiscal, nu de competența secției specializate în contracte cu profesioniști.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin decizia civilă nr. 2068 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță este vorba de un contract de delegare a gestiunii, reglementat de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006, asimilat actelor administrative, ce intră sub incidența Legii nr. 554/2004.

A mai reținut dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, modificate prin art. II din O.U.G. nr. 58/2016, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 36 din Legea nr. 101/2006. precum și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018.

Curtea de apel a reținut că, în speță, contractul de gestiune a serviciului public de salubrizare este un contract administrativ, iar din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 101/2006 ce face trimitere la Legea nr. 51/2006, art. 34 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 51 alin. (4) din Legea nr. 101/2006 și Legea nr. 58/2006, care supune litigiile născute din executarea acestor contracte normelor de competență din materia achizițiilor publice, reiese că în cauză competența aparține secției civile a tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența materială de soluționare a cauzei, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Din examinarea cererii de chemare în judecată, se constată că pretențiile reclamanților sunt formulate în temeiul Contractului nr. x/30.06.2008 de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a Sectorului 1 București, încheiat între Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București, în calitate de autoritate contractantă, și S.C. A. S.A., în calitate de operator, și de actele adiționale ulterior încheiate.

Așadar, în speță este vorba despre executarea unui contract administrativ, cererea de chemare în judecată vizând suspendarea plății unor facturi emise în baza contractului mai sus arătat, precum și suspendarea plății sumelor care depășesc costurile reale, nete și necesare pentru prestarea serviciului de salubrizare, aspecte ce țin de executarea contractului.

Cu alte cuvinte, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ.

Referitor la competența se soluționare a unor astfel de cereri, Înalta Curte constată că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanțe se atacă cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziții publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispozițiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (11) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Prin urmare, în competența instanței de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt procesele și cererile care privesc procedura de atribuire și, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele și cererile care rezultă din executarea acestora se află în competența de judecată a instanței civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă și sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competență materială în recurs privește doar procesele care se judecă în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, nu și procesele care revin în primă instanță în competența instanțelor civile de drept comun.

Pentru contractul menționat anterior, a cărui natură administrativă nu este contestată în cauză, competența de soluționare a litigiilor privind executarea este consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Atribuirea de competență prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) și (1)

1

din același act normativ.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare în perioada de referință, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Așadar, norma legală enunțată instituie o competență materială și teritorială în favoarea instanței de la sediul autorității contractante.

Din această perspectivă, se constată că în cauză sunt relevante și prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de secția civilă a tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București, Primarul Sectorului 1 și Sectorul 1 al municipiului București în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 februarie 2022.