ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6246/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, la data de 18.01.2021, reclamantul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități din 29.05.2014, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014:

a) anularea măsurii dispuse la pct. l din Decizia nr. 1/20.01.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII privind "suspendarea procedurii de acordare a veniturilor salariate ale membrilor CNSC - consilieri de soluționare a contestațiilor din domeniul achizițiilor publice, rezultată din aplicarea combinată a prevederilor legale aferente celor două regimuri juridice funcției publice și funcției de demnitate publică și asigurarea conformității cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (referitoare la art. 28 alin. (2) care prevede stabilirea salariilor de bază prin asimilare cu funcțiile și salariile de bază prevăzute în anexele la legea cadru și aplicabile categoriei de personal respective, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice)";

b) anularea măsurii dispuse la pct. 2 din Decizia nr. 1/20.01.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII privind "reîncadrarea membrilor Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor (consilieri de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice) corespunzător funcției publice specifice de funcționar public cu statut special, stabilirea și acordarea veniturilor salariale în concordanță cu dispozițiile din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare".

c) anularea măsurii dispuse la pct. 3 din Decizia nr. 1/20.01.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII privind "efectuarea prin compartimentul de audit public intern al CNSC a unei misiuni de audit financiar având ca obiect stabilirea, recuperarea și virarea la bugetul de stat a sumelor acordate necuvenit personalului CNSC, rezultate din calcularea eronată a indemnizațiilor aferente concediilor medicale si concediilor de odihnă care au avut drept bază de calcul drepturile salariale acordate în luna ianuarie 2018 și

d) anularea măsurii dispuse la pct. 4 din Decizia nr. 1/20.01.2020 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII privind efectuarea prin compartimentul de audit public intern a unei acțiuni de verificare având ca obiect stabilirea sumelor acordate necuvenit, rezultate din calcularea eronată a drepturilor salariale achitate personalului care în anul 2018 a îndeplinit condițiile de avansare în tranșe de vechime superioară, recuperarea și virarea la bugetul de stat a sumelor decontate nelegal și/sau a penalităților de întârziere aferente".

Prin încheierea din 1 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a arătat că toate criticile privind legalitatea actului administrativ au vizat atât cererea pe fond, cât și cererea de suspendare, fiind ales acest mod de argumentare pentru a evita motivarea în fapt și în drept a unor capete de cerere greu de lecturat și analizat. Deși s-a solicitat expres instanței să analizeze toate argumentele formulate care împreună argumentează cazul bine justificat, instanța de fond s-a mărginit la analiza unei singure critici vizând nelegalitatea măsurilor dispuse, respectiv obținerea avizului de la MFP.

Prin cererea completatoare depusă la dosar au fost aduse noi critici care conduc la admiterea cererii de chemare în judecată și la conturarea cazului bine justificat care impun și admiterea cererii de suspendare, însă instanța de fond nu a analizat aceste motive.

În ceea ce privește restul măsurilor impuse și contestate, a căror suspendare a executării s-a solicitat, a arătat recurentul că instanța de fond a oferit o motivare generică, practic cererea de suspendare nefiind analizată în privința acestora.

A concluzionat recurentul că o motivare atât de lapidară și generică a instanței de fond echivalează cu o absență a motivării, în condițiile în care în susținerea cazului bine justificat și a pagubei iminente au fost invocate o multitudine de critici prin cererea de chemare în judecată și prin cele două cereri completatoare.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea în integralitate a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 1/20.01.2020, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a respins ca nefondată cererea formulată de reclamant privind suspendarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României prin decizia nr. 1/20.01.2020, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă, aceasta nu a procedat la analiza tuturor motivelor invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare, formulate de aceasta prin cererea introductivă și prin cele două cereri completatoare, cea înregistrată la 05.06.2020 și cea depusă la termenul de judecată din 09.11.2020. Deși reclamantul a arătat că argumentele sunt comune cu cele referitoare la anularea actului administrativ, acestea ar fi trebuit să fie avute în vedere și analizate de către prima instanță prin prisma obiectului cererii cu care a fost învestită.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de părți.

Prin urmare, întrucât prima instanță nu a motivat îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și pagubei iminente într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța urmează a analiza punctual argumentele reclamantului subsumate condițiilor cazului bine justificat și pagubei iminente, pe care le va reține sau le va înlătura motivat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cu respectarea limitării impuse de legiuitor în analiza la nivel aparent a elementelor de nelegalitate a actului administrativ atacat, în vederea neprejudecării fondului cauzei.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurent, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor împotriva încheierii din 1 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor împotriva încheierii din 1 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.