ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6013/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 15.04.2021, pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul Romaniei-Camera Deputatilor, Secretarul General al Camerei Deputatilor, Parlamentul Romaniei-Senatul și Secretarul General al Senatului, anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la punerea în plată a acestor indemnizații, începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanți, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 2828 din 9 iulie 2021, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că indemnizația pentru limită de vârstă este reglementată de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezentând un venit din altă sursă, în înțelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar cuantumul acesteia se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Senatului și se plătește de acesta.

Astfel, indemnizația pretinsă de reclamanți nu reprezintă un drept de asigurări sociale, ci este un beneficiu specific calității de fost parlamentar, iar trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se face strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest drept să se transforme într-unul de asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 26.07.2021.

Prin sentința civilă nr. 193 din 6 octombrie 2021, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamanți.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I-a civilă.

A apreciat Curtea, în esență, că Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, are doar caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată foștilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Legea a acordat acest drept ca măsură compensatorie, în considerarea faptului că, pe durata mandatului, parlamentarii nu beneficiază de salariu, ci de o indemnizație, astfel că nu pot beneficia de aceleași criterii de pensionare conform Codului muncii. Acordarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă era condiționată de îndeplinirea condițiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în Anexele 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sau ale vârstei standard reduse, indemnizația acordându-se la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

În consecință, acordarea unei astfel de indemnizații este indisolubil legată de drepturile de pensie, situația în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind vorba despre un drept de asigurări sociale.

Încadrarea indemnizației pentru limită de vârstă ca fiind venit din altă sursă nu presupune excluderea acesteia din categoria drepturilor de asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

3.1. Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanții au solicitat anularea ordinelor emise de Secretarul General al Camerei Deputaților ori de Secretarul General al Senatului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâților la punerea în plată a acestor indemnizații.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competență materială în raport de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizației nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

3.2. Ordinele respective au fost emise potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, conform căruia deputații și senatorii care îndeplineau condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în Anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale, aveau dreptul la acordarea, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeși pentru un nou mandat.

Reține Înalta Curte că aceste drepturi au fost introduse prin Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, din expunerea de motive care a însoțit adoptarea acestei legi reieșind că intenția legiuitorului a fost aceea ca această indemnizație să aibă natura juridică a unei pensii de serviciu.

Deci, obiectul acțiunii privește un drept acordat foștilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare și doar la data încetării mandatului, drept care poate fi asimilat drepturilor prevăzute de Legea privind sistemul unitar de pensii publice.

3.3. De asemenea, Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la obiectul cauzei, modalitatea în care emitenții actelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea drepturilor din legea menționată și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile vizând refuzul acordării unor astfel de prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale.

3.4. Temeiul legal al regulatorului de competență

Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul Romaniei-Camera Deputatilor, Secretarul General al Camerei Deputatilor, Parlamentul Romaniei-Senatul și Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă, Complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței

Președinte,