ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5909/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acestora să restituie Dispoziția nr. 641/2010 la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și la Primarul Municipiului Sibiu, în vederea rectificării și modificării acestui act. De asemenea, a arătat că înțelege să cheme în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

2. Apărările formulate 2.1. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială și excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere referitor la rectificarea și modificarea Dispoziției nr. 641/2010, emise de Primarul Municipiului Sibiu. 2.2. În cauză a formulat întâmpinare și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care invocă excepția viciului citării Președintelui Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui în raport cu solicitarea reclamantei.

Pe fond, solicită respingerea cererii ca neîntemeiate. II. Soluția Înaltei Curți 1. Examinând cu prioritate excepția necompetenței instanței supreme, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Sibiu, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în temeiul Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum a indicat chiar reclamanta în finalul cererii formulate, care la art. 35 alin. (1) și (1 1 ) prevede că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(1 1 ) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii." Prin urmare, textul de lege de mai sus stabilește natura civilă a unor asemenea cereri, pe de o parte, iar pe de altă parte, stabilește competența de soluționare a acestora în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul. Cum imobilul se află situat în Municipiul Sibiu, competența se impune a fi stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, secția civilă. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 35 alin. (1) și (1 1 ) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte va trimite cererea de ordonanță președințială formulată de A., spre competentă soluționare, Tribunalului Sibiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cererea de ordonanță președințială formulată de A., spre competentă soluționare, Tribunalului Sibiu, secția civilă. Fără cale de atac. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2021.