ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5890/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, la data de 19.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopietice a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/07.03.2018, a Raportului de audit financiar, a Deciziei privind măsurile luate nr. 8/V/05.04.2018 și a tuturor actelor subsecvente emise de pârâtă, ca fiind netemeinice și nelegale.

La termenul de judecată din data de 15.01.2019, reclamantul a depus cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță în care a menționat că solicită și anularea încheierii prin care a fost soluționată contestația administrativă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1164 din 26.03.2019, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. În ceea ce privește prima măsură dispusă prin decizia contestată în cauză, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prejudiciul nominalizat în cuprinsul acesteia provine din două contracte de prestări servicii, dar se motivează doar cu privire la unul dintre acestea.

În legătură cu necesitatea semnării contractului de prestări servicii nr. x din 12.06.2017 cu A. S.R.L., recurentul arată următoarele aspecte:

Încă de la înființare, Registrul a funcționat cu schema de personal redusă, inclusiv în ceea ce privește Departamentul financiar-contabil. Acesta din urmă era compus doar din 2 posturi ocupate cu personal, ceea ce era insuficient pentru a asigura buna desfășurare a atribuțiilor prevăzute de legile specifice, dar și de reglementările din standardele internaționale ale instituțiilor unde Registrul este afiliat și care reprezintă o componentă importantă a funcționarii sale.

Pentru reglementarea situației, Registrul a efectuat numeroase demersuri la Ministerul Sănătății, ordonatorul principal de credite - a se vedea în acest sens adresa nr. x/27.07.2012, adresa nr. x/13.12.2016 - dar acesta din urmă nu a aprobat majorarea schemei de funcționare, nu ca urmare a unui refuz determinat de existența deja a două posturi ocupate cu economiști - cum greșit lasă să se înțeleagă instanța de fond - ci datorită restricției legislative - O.U.G. nr. 90/2017 - care nu permitea încadrarea cu personal nou.

Relevantă în acest sens este motivarea din răspunsul Ministerului Sănătății formalizat în adresa nr. x/09.02.2017: "numărul maxim de posturi aprobat pentru unitățile finanțate integral de la bugetul de stat a fost repartizat în totalitate, motiv pentru care Ministerul Sănătății nu poate aproba suplimentarea numărului maxim de posturi aprobat RMDVCSH".

Mai mult decât atât, prin Referatul de necesitate, aprobat de directorul financiar-contabil și întocmit de economistul angajat în cadrul aceluiași departament, s-a solicitat conducerii instituției încheierea unui contract de prestări servicii de contabilitate extern.

Or, atâta vreme cât referatul de necesitate a fost întocmit chiar de către Departamentul financiar - contabil, care specifica în mod expres care sunt sarcinile prestatorului și arăta că se încadrează în bugetul alocat anului 2017, atât oportunitatea cât și legalitatea încheierii contractului erau pe deplin dovedite.

Așadar, în mod greșit instanța de fond s-a limitat să concluzioneze doar că exista un Departament financiar-contabil și că Ministerul Sănătății nu a aprobat majorarea schemei de personal, însă fără a analiza și cauzele care au generat această situație.

Recurentul arată că cele două posturi au fost ocupate succesiv de patru persoane, iar concediile medicale acordate personalului din acest departament au însumat un număr de 111 zile, fapt ce demonstrează că una dintre cerințele funcționării contabilității, și anume continuitatea, nu putea fi asigurată cu personalul existent.

Prima instanță a săvârșit o gravă eroare, întrucât a confundat atribuțiile unui departament cu atribuțiile specifice fiecărui post din departament. Dacă ar fi analizat atribuțiile din fișa posturilor celor două persoane încadrate în Departamentul financiar-contabil, ar fi observat că acestea nu se suprapun cu prevederile contractului de prestări servicii.

Este evident faptul că atribuțiile din fișele posturilor ocupate de persoanele încadrate și atribuțiile din contractul de prestări servicii trebuie să se încadreze în atribuțiile Departamentului financiar-contabil, întrucât într-o situație contrară ar fi vorba despre exercitarea de către prestatorul extern a unor activități ce depășesc atribuțiile aprobate de către legiuitorul care a reglementat activitatea Registrului.

Dacă instanța ar fi realizat această analiză, ar fi observat că nu există suprapuneri între fișele posturilor celor două persoane angajate în Departamentul financiar-contabil și atribuțiile prestatorului extern.

În pofida celor reținute de instanța de primă jurisdicție, prestatorul și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, prin raportările lunare efectuate de acesta.

În mod eronat, prima instanță a reținut faptul că lipsa vizei controlului financiar preventiv ar genera nelegalitatea contractului de prestări servicii. Acesta din urmă a fost încheiat conform reglementărilor din materia achizițiilor publice, pe baza unui referat de necesitate și cu încadrarea în bugetul anual aprobat.

În plus de aceasta, Ministerul Sănătății, prin aprobarea OMS nr. 1023/2017, a confirmat necesitatea asigurării serviciilor de contabilitate de către un prestator de servicii extern, tocmai pentru că se afla în imposibilitatea de a suplimenta numărul de posturi bugetate la nivelul instituției recurente. Semnificativ este și faptul că Registrul deținea doar o treime din necesarul de personal pentru Departamentul financiar-contabil. Ca atare, măsura încheierii contractelor cu societatea de contabilitate era necesară și obligatorie pentru desfășurarea activității recurentului.

3.2. În altă ordine de idei, recurenta arată că obiectul contractului încheiat cu B. viza doar verificarea procedurilor care au făcut obiectul prevederilor standardelor ISO actualizate, în vederea îndeplinirii condițiilor de recertificare ISO.

Prin urmare, contractul a fost realizat în totalitatea lui, dovada fiind obținerea recertificării pentru cele două standarde ISO 9001 și ISO 27001. Contractul nu are nicio prevedere care să vizeze încredințarea către terți a realizării activităților SCIM. Niciunul dintre compartimentele din structura recurentului nu are șef de compartiment, iar verificarea în plus a procedurilor elaborate pentru activitățile principale ale recurentului, strict din perspectiva cerințelor ISO, care, de asemenea, prevede o verificare a conformității elaborării procedurilor cu cerințele ISO, nu reprezintă încălcarea prevederilor legale, ci doar o măsură necesară pentru a îndeplini obligațiile legale impuse prin normele aplicabile.

3.3. CASMB se face culpabilă de neîncasarea sumelor restante. În prezent, au fost recuperate în totalitate sumele restante, inclusiv cele considerate prescrise.

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

5.1. Considerații generale

În perioada 11.01.2018 - 07.03.2018, Departamentul V al Curții de Conturi a României a desfășurat misiunea de audit financiar asupra conturilor de execuție a instituțiilor publice subordonate, sub autoritatea și coordonarea Ministerului Sănătății pentru anul 2017, respectiv la Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopietice. În urma acestei misiuni, echipa de control a încheiat Raportul de audit financiar și Procesul-verbal de constatare, ambele înregistrate la entitate auditată sub nr. x/07.03.2018.

Pentru înlăturarea abaterilor constatate, a fost emisă Decizia nr. 8/V/05.04.2018 prin care au fost dispuse în sarcina conducerii entității verificate mai multe măsuri.

În urma soluționării contestației administrative depuse de Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopietice împotriva actelor de control anterior nominalizate, a fost emisă încheierea nr. 23/22.06.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care au fost menținute măsurile dispuse la pct. II.1 și pct. II.2 care, ulterior, au format obiectul acțiunii deduse judecății în cauza de față.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Înalta Curte împărtășește soluția pronunțată în cauză.

5.2. Reevaluând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente și răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și la apărările prezentate în cadrul întâmpinării depuse la dosar, instanța de control judiciar reține următoarele:

5.2.1. Referitor la măsura dispusă la pct. II.1 din decizia contestată

Această măsură se referă la abaterea consemnată la pct. II.1 din Procesul-verbal de constatare nr. x/07.03.2018, fiind vorba despre plata sumei de 101.560 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii prestate contrar prevederilor legale în vigoare.

În concret, în cadrul Procesului-verbal aflat în discuție s-au reținut, în esență, următoarele aspecte:

a) plata sumei de 96.205 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii de evidență contabilă achiziționate de recurent de la societatea comercială A. S.R.L., deși la nivelul entității exista personal angajat care să exercite aceste atribuții;

- pe parcursul perioadei auditate, serviciile de evidență contabilă au fost prestate în baza contractului nr. x din 31.12.2015 (valabil pentru o perioadă de un an, care a fost prelungit succesiv până la data de 12.06.2017, pentru care entitatea a plătit 7000 RON/lunar, iar prestatorul a asigurat "zilnic prezența a cel puțin doi specialiști, însumând minim 12 ore"), precum și a contractului nr. x din 12.06.2017 (valabil până la data de 31.12.2017 și prelungit "pe perioade succesive de câte o lună până la aprobarea de către Ministerul Sănătății a bugetului RNDVSCH pentru anul 2018" - act adițional nr. x/15.12.2017), pentru care entitatea a plătit 8925 RON/lună, iar prestatorul a asigurat "zilnic prezența a cel puțin un specialist timp de 8 ore/zi" până la data de 06.09.2017 când entitatea a acceptat ca prestatorul să asigure, după caz, evidența contabilă "prin acces de la distanță prin C. securizat";

- cele două contracte nu au fost avizate de persoana responsabilă să exercite activitatea de control financiar-preventiv propriu;

- în anul 2017, contractarea acestor servicii s-a efectuat de către entitate prin achiziție directă în baza referatului de necesitate (nedatat și neînregistrat) prin care entitatea justifica necesitatea achiziției serviciilor de contabilitate bugetară, astfel: "organigrama instituției are prevăzut pentru Compartimentul financiar-contabil un singur post de economist, fapt ce împiedică desfășurarea activității financiar-contabile în limitarea actelor normative care reglementează desfășurarea activității acestui departament";

- prestatorul nu și-a asumat în totalitate responsabilitatea pentru documentele întocmite, întrucât nu a procedat la semnarea acestora; documentele contabile și situațiile financiare anuale au fost semnate de către directorul financiar-contabil și de către directorul general al entității deși, potrivit celor două contracte, evidența financiar-contabilă este realizată de către prestator;

- potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii entității respective;

- în anul 2017, entitatea avea Compartiment financiar-contabil, motiv pentru care nu se puteau semna cele două contracte;

- atribuțiile specifice activităților din cadrul Compartimentului financiar-contabil sunt identice cu cele prevăzute în contractele aflate în discuție;

b) plata sumei de 5.355 RON, reprezentând servicii de consiliere și verificare proceduri pentru integrarea sistemului de control intern managerial cu sistemul de management al calității și cu sistemul de management al securității informației de către un furnizor extern în condițiile în care reglementările legale prevedeau că aceste activități trebuie să se realizeze cu personalul propriu.

Neregulile anterior descrise au fost preluate la pct. 2 din Decizia nr. 8/V/05.04.2018 .

În raport de aceste nereguli, la pct. II.1 din Decizia nr. 8/V/05.04.2018, s-au stabilit următoarele măsuri:

- conducerea entității va proceda la extinderea verificărilor la întreaga categorie de operațiuni din care a fost extras eșantionul auditat, la stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plăți nelegale, respectiv fără documente justificative efectuate de entitate pentru servicii externalizate, precum și la recuperarea în integralitate a acestuia, inclusiv a sumei de 101.560 de RON, stabilită ca urmare a efectuării auditului; de asemenea, va proceda la reîntregirea resurselor bugetului instituției, la înregistrarea în evidența financiar-contabilă a operațiunilor specifice, precum și la analizarea contractelor încheiate cu prestatorii de servicii și luarea măsurilor care se impun pentru respectarea în integralitate a prevederilor legale incidente.

Înalta Curte apreciază că măsurile dispuse sunt legale.

Conform prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au persoane încadrate cu contract individual de muncă sau numite într-o funcție publică, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinație."

În perioada supusă auditului, instituția recurentă avea Compartiment financiar-contabilitate, funcțional și distinct, în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare, iar, potrivit organigramei, directorul financiar-contabil avea în subordine Compartimentul financiar-contabilitate și Compartimentul achiziții și administrativ, în cadrul cărora erau angajate persoane cu studii economice.

În raport de această situație și de prevederea normativă anterior citată, recurenta nu avea bază legală pentru a proceda la semnarea celor două contracte pentru derularea unor servicii de evidență contabilă. Așadar, sunt lipsite de relevanță juridică argumentele invocate în cadrul memoriului de recurs, respectiv cele referitoare la insuficiența posturilor și imposibilitatea Ministerului Sănătății de a aproba mărirea schemei de personal datorită restricției legale impuse prin O.U.G. nr. 90/2017.

Așa cum arătat și judecătorul fondului cauzei în motivarea sentinței atacate, dispozițiile art. 19 pct. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1148/08.07.2011 (valabil până la data de 19.10.2017) prevedeau faptul că "în îndeplinirea obligațiilor sale, compartimentul financiar-contabilitate colaborează cu toate structurile organizatorice din cadrul instituției (…)."

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1023/2017 care conferea posibilitatea colaborării dintre compartimentul financiar-contabilitate și un prestator de servicii a intrat în vigoare la data de 19.10.2017, după momentul semnării celor două contracte analizate, motiv pentru care nu poate fi reținut drept temei juridic al semnării acestora.

De asemenea, nu prezintă importanță pe subiectul analizat nici acordul exprimat de Ministerul Sănătății cu privire la persoana desemnată să efectueze controlul financiar preventiv, în condițiile în care acesta a fost dat la data de 16.08.2017, respectiv după semnarea contractului de prestări servicii cu societatea comercială A. S.R.L..

Prin urmare, critica recurentului prezentată la pct. 3.1 din decizia de față este nefondată.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reține faptul că între recurent (în calitate de beneficiar) și S.C. B. S.R.L. (în calitate de prestator) a fost încheiat contractul nr. x/08.09.2017 (valabil până la data de 15.12.2017), având ca obiect servicii de consultanță pentru reproiectare, mentenanță și auditare internă a sistemului de management al calității și securității informației, precum și servicii de consiliere și verificare proceduri pentru integrarea sistemului de control intern managerial cu sistemul de management al calității și cu sistemul de management al securității informației. În baza acestui contract, au fost efectuate plăți în valoare totală de 14.875 RON.

Potrivit prevederilor contractului anterior nominalizat, prestatorul trebuia să efectueze pentru instituția recurentă următoarele:

- servicii de consiliere pentru sistemul de management al calității (ref. ISO 9001:2015) pentru suma de 4.760 RON;

- servicii de consiliere pentru sistemul de management al securității (ref. ISO 27001:2013) pentru suma de 4.760 RON;

- servicii de consiliere și verificare proceduri pentru integrarea sistemului de control intern managerial (ref. OSGG nr. 400/2015) cu sistemul de management al calității și cu sistemul de management al securității informației pentru suma de 5.355 RON (rezultată din diferența dintre valoarea totală a contractului și primele două servicii de consiliere).

Din suma de 14.875 RON, recurentul a plătit efectiv în anul 2017, pentru servicii de consiliere și verificare proceduri pentru integrarea sistemului de control intern managerial cu sistemul de management al calității și cu sistemul de management al securității informației suma de 5.355 RON (factura nr. x/18.12.2017).

Recurentul a recepționat (în baza procesului-verbal de predare-primire a documentației sistemului de management din data de 14.12.2017, neînregistrat), prin semnătură "servicii de consiliere, analiză și verificare pentru actualizarea documentațiilor următoare ale sistemului de management al RNDVCSH pentru a corespunde conform reglementărilor (...) și integrarea cu cerințele Ordinului nr. 400/2015 și Ordinului nr. 200/2016", fiind precizată o listă cu documente reprezentând un număr de 52 proceduri/politici, din care 15 proceduri de sistem, 10 -proceduri operaționale și 27 - politici.

Din analiza documentelor enumerate în procesul-verbal menționat anterior, a reieșit faptul că acestea reprezintă, în realitate, proceduri formalizate și politici elaborate în conformitate cu O.S.G.G. nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, s-a constatat faptul că prestatorul a verificat, în concret, un număr de 7 proceduri de sistem, rezultând un procent de 53% proceduri neverificate; 2 proceduri operaționale (80% fiind neverificate) și un număr de 3 politici verificate dintr-un total de 27, reprezentând în total un procent de 21% documente verificate, care au fost plătite integral. Drept urmare, se constată faptul că recurentul a recepționat serviciile fără a verifica realitatea serviciilor prestate.

Mai mult decât atât, s-a constatat și faptul că documentele menționate în procesul-verbal (procedurile formalizate și politicile) au fost verificate de o persoană care nu a fost angajată în cadrul entității în perioada auditată, contrar prevederilor legale în vigoare, respectiv de către consultantul de SMI din cadrul societății cu care entitatea avea încheiat contractul menționat mai sus.

Instanța de control judiciar apreciază că este corectă concluzia intimatei, însușită de prima instanță, în sensul că achiziția serviciilor de consiliere și verificare proceduri pentru integrarea sistemului de control intern managerial cu sistemul de management al calității și cu sistemul de management al securității informației s-a realizat contrar prevederilor art. 8

2

din O.S.G.G. nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit acestui text normativ: "Controlul intern managerial este în responsabilitatea conducătorilor entităților publice, care au obligația proiectării, implementării și dezvoltării continue a acestuia. Încredințarea unor terți a realizării activităților privind implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial al entității publice presupune că, în această situație, conducătorul entității publice nu își îndeplinește propriile atribuții cu bune rezultate."

Așadar, se confirmă neregula referitoare la faptul că recurentul a recepționat servicii de consiliere și verificare proceduri pentru integrarea sistemului de control intern managerial cu sistemul de management al calității și cu sistemul de management al securității informației fără a verifica realitatea serviciilor prestate de către un furnizor extern, atribuirea unei terțe persoane pentru această activitate fiind contrară cadrului legal care prevede că această activitate să fie realizată de personalul entității.

Pe cale de consecință, critica recurentului prezentată la pct. 3.1 din decizia de față este nefondată.

5.2.2. Referitor la măsura dispusă la pct. II.2 din decizia contestată

Această măsură se referă la abaterea consemnată la pct. II.2 din Procesul-verbal de constatare nr. x/07.03.2018, fiind vorba despre neurmărirea și neîncasarea unor creanțe bugetare în sumă totală de 3.686 RON, pentru care dreptul de a cere restituirea sumelor s-a prescris, și care provin din plata indemnizațiilor pentru concediile medicale ale salariaților instituției, suportate integral din credite primite de la bugetul de stat în anul 2014.

Neregula anterior descrisă a fost preluată la pct. 3 din Decizia nr. 8/V/05.04.2018 .

În raport de această neregulă, la pct. I.2 din Decizia anterior nominalizată, s-au stabilit următoarele măsuri:

- identificarea persoanelor responsabile care nu au întreprins demersurile legale pentru recuperarea de la CASMB a sumelor pentru care dreptul la acțiune în vederea recuperării s-a prescris;

- analizarea cauzelor care au condus la această situație și luarea tuturor măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea debitelor înregistrate în evidența contabilă a instituției;

- depunerea tuturor documentelor necesare pentru recuperarea debitelor în timp util, în vederea reîntregirii creditelor bugetare cu sumele plătite pentru concediile medicale;

- confirmarea soldurilor creanțelor entității la finele exercițiului financiar de la titularii acestora și ca urmare a desfășurării inventarierii anuale a patrimoniului pentru identificarea sumelor pentru care dreptul entității de recuperare s-a prescris.

Înalta Curte apreciază că măsurile dispuse sunt legale.

Așa cum s-a precizat de către autoritatea intimată în întâmpinarea depusă la dosar, echipa de audit a constatat că situațiile financiare ale recurentului încheiate la data de 31.12.2017 prezintă un sold debitor în sumă de 15.933 RON; în cadrul acestui cont cu analitice distincte au fost reflectate două sume de recuperat de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București. Mai precis, în contul "Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București" (cont 461.01.09.01.) suma de 4.997 RON, iar în contul CM Casa de Asigurări de Sănătate 2016-2017 (cont 461.0109.02) în sumă de 10.950 RON.

În conformitate cu dispozițiile art. 76 din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin O.M.S. nr. 60/2006, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul indemnizației pentru salariații aflați în incapacitate temporară de muncă, aferente zilelor de concediu medical, se scădea lunar din sumele datorate de către instituție pentru concedii și indemnizații la FNUASS.

În situația în care suma lunară datorată de către instituție privind concediile medicale către FNUASS era mai mică decât cuantumul indemnizațiilor pentru concedii medicale suportate din FNUASS, diferența se suporta lunar din credite bugetare, iar instituțiile erau obligate să solicite lunar restituirea diferenței de la CASMB, pentru reîntregirea creditelor bugetare, așa cum este prevăzut la art. 77 din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin O.M.S. nr. 60/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Din Situația centralizatoare privind concediile medicale neîncasate de la CASMB rezultă că suma rămasă de recuperat de la CASMB este de 21.418 RON și reprezintă indemnizații pentru concedii medicale plătite de către entitate salariaților, în perioada 2011-2017.

În evidența financiar contabilă, în contul 461.01 - "Debitori sub 1 an" la finele anului 2017 a fost înregistrat un sold debitor în sumă de 15.933 RON, respectiv cu 5.485 RON în minus față de suma rămasă de recuperat de la CASMB, conform cererilor depuse de entitate în anul 2017.

În cadrul acestei sume de 15.933 RON, aflată în sold la finele anului 2017, este cuprinsă și suma de 3.686 RON care, la finele anului 2017, era prescrisă, întrucât conține sume de recuperat din anul 2014, deși recurentul pentru unele sume a depus solicitări în vederea recuperării acestora de la CASMB (adresa nr. x/25.09.2014).

Rezultă că pentru suma de 3.686 RON a intervenit prescripția dreptului la acțiune de 3 ani. Așadar, dreptul de a solicita restituirea acestei sume de la CASMB s-a prescris la finele anului 2014, întrucât reprezintă sume aferente anului 2014, și s-a produs un prejudiciu în patrimoniul recurentului, întrucât nu au fost efectuate de către acesta alte demersuri în vederea recuperării sumelor datorate de către CASMB.

De asemenea, nu s-au efectuat punctaje privind obligațiile de plată/încasare între entitate și CASMB și nu s-a solicitat, la sfârșitul fiecărui an, conformarea soldului rămas de încasat de la casa de sănătate, așa cum prevăd normele legale în vigoare.

Nici la finele anului 2017, cu ocazia inventarierii anuale a patrimoniului, instituția nu a efectuat niciun demers în sensul revenirii la solicitările anterioare de recuperare a sumelor, depuse ulterior împlinirii termenului de prescripție și efectuării de punctaje cu CASMB, inclusiv pentru debitele prescrise în sumă de 3.686 RON.

Aceste sume au fost doar înregistrate în contul 461.01 - debitori sub 1 an, cu analitice distincte în situațiile financiare încheiate la finele anului 2017, în care au fost reflectate sumele de recuperat de la CASMB.

În cadrul memoriului de recurs, partea susține faptul că restantele aflate în discuție nu au fost încasate din culpa CASMB, dar că, în prezent, acestea au fost recuperate în totalitate.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului nu sunt de natură să conducă la nelegalitatea măsurii analizate. În realitate, dacă sunt probate, ele reprezintă punerea în executare de către recurent a măsurilor dispuse la pct. I.2 din Decizia nr. 8/V/05.04.2018.

Prin urmare, instanța de control judiciar reține că nu este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopietice împotriva sentinței civile nr. 1164 din data de 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.