ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5839/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin Decizia nr. 2229 din data de 29 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a respins cererea de acordare facilități formulată de petenta S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată abuziv. 1.

Împotriva deciziei menționate, petenta A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 3 octombrie 2019, fiind, astfel, format dosarul nr. x/2017. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 9 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, invocate din oficiu și a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de petenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2229 din 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2. al prezentei decizii, a declarat contestație în anulare petenta A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecății 4.1. Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2020, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării contestației în anulare declarate de A. S.R.L, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. 4.2. La data de 5 aprilie 2021 contestatoarea A. S.R.L, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Aspecte procedurale La data de 17 noiembrie 2021 contestatoarea A. S.R.L a invocat nulitatea citației emise, în prezenta cauză, la data de 14 aprilie 2021, de Înalta Curte de Casație și Justiție, excepție ce a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. II. Soluția instanței de recurs Examinând cererea de repunere pe rol formulată de contestatoare, precum și excepția de perimare, invocată din oficiu, instanța apreciază neîntemeiată cererea de repunere pe rol, însă întemeiată excepția de perimare, pentru următoarele considerente: Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2020, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării contestației în anulare declarate de A. S.R.L, apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 5 aprilie 2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fără, însă, ca, în cuprinsul acesteia, să solicite, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Astfel, Înalta Curte constată că aspectele ce au generat, la termenul din 23 septembrie 2020, măsura suspendării cauzei nu au fost înlăturate, sens în care nu se poate reține caracterul întemeiat al cererii de repunere pe rol. Totodată, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 martie 2021. Astfel, constată Înalta Curte că cererea de repunere pe rol, care de altfel, pentru argumentele expuse anterior, este neîntemeiată, a fost formulată de contestatoarea A. S.R.L ulterior împlinirii termenului perimării. Or, în aceste condiții, o astfel de cerere nu poate fi calificată drept act de procedură de natură a genera efectul întreruperii cursului perimării, în sensul prevederilor art. 417 C. proc. civ., coroborat cu art. 416 alin. (2) C. proc. civ. Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol și, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,