ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5609/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 76/20.12.2017, emisă de instituția pârâtă și comunicată, fiecăruia dintre reclamanți, la data de 23.04.2018, solicitând să se constate imposibilitatea existenței faptelor reținute, în sarcina lor, respectiv de "încheiere a unei înțelegeri și/sau realizare a unor practici concertate de stabilire a unor onorarii minimale diferite de cele aprobate prin OMJ 943/C/2005 și 46/C/2011". 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5521 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată. 1.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B. solicitând admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 noiembrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante În concordanță cu actul administrativ contestat, sentința atacată, în scopul dovedirii și stabilirii vinovăției, precum și în scopul menținerii conținutului măsurii corective comportamentale, raportează onorariile notariale practicate de noi, ulterior momentelor faptelor stabilite ca declanșatoare a încălcării normelor concurențiale (ședința încheiată cu convenție anticoncurențială în iulie 2010, corespondență electronică cu conținut anticoncurențial în 2010 și 2011 la onorariile notariale minimale reglementate, nu la cele practicate efectiv anterior și ulterior faptelor declanșatoare menționate, plecând de la premisa că notarii practică, încasează, în contraprestația serviciilor lor, "onorarii minimale", nu onorarii. 2. Sentința atacată ocolește faptul, sesizat repetat instanței de contencios (pagina 5, alin. (4)-(5) sentință, paginile S-9 sentință, cuprinsul concluziilor scrise], că onorariile prezentate, evidențiate sistematic (în tabel) de pârât, în actul contestat drept dovadă și justificare a sancțiunii și măsurilor dispuse, ca fiind oale minime încasate de noi, în perioada de încălcare a legii, investigată, nu sunt cele reale. 3. Sentința atacată ocolește faptul, sesizat repetat instanței de contencios (pagina 4, alin. ultim- pagina 5, primul alineat, ale sentinței, paginile 6 -7 ale răspunsului Ia întâmpinare, cuprinsul concluziilor scrise), că determinarea onorariilor notariale minimale reglementate, în scopul stabilirii faptelor sancționate, potrivit raționamentului utilizat de pârât, și al aprecierii conduitei subiecților asupra cărora s-a dispus măsura corectivă comportamentală, potrivit conținutului acesteia, nu poate fi efectuată corect pe ba2a datelor din registrele profesionale notariale, fiind necesar accesul la dosarele operațiunilor respective. 4. Sentința atacată ocolește și răstălmăcește apărări de fond și dovezi, esențiale în stabilirea adevărului, ori răspunde acestora prin argumentele pârâtului, evident neîntemeiate, Problema analizată și sancționată se sprijină pe "denunțul" unui martor - C. . Să dai credit aproape exclusiv declarației acestuia - aflat în raporturi de dușmănie nu doar cu un alt notar D. cum s-a încercat a se minimaliza, ci cu instituția Camerei Notarilor Publici, apare profund eronat. Sunt elocvente în acest sens plângerile penale (denunț) împotriva Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Suceava (CNPS) și alte petiții ale acestuia adresate autorităților. Chiar în Decizie se subliniază bolduit faptul că "continuitatea faptei este atestată de sesizarea trimisă UNNPR de către notarul public C. . Iar când se referă că "mai multe birouri notariale au confirmat existența unei aplicații" se dă ca unic exemplu răspunsul aceluiași martor . Câtă vreme în întregul drept procesual român nu se poate utiliza mărturia venită din partea unei persoane în dușmănie, faptul că această decizie a Consiliului Concurenței se prijină în cea mai mare parte pe declarațiile și "denunțurile" unei singure persoane, face nevalid actul juridic analizat. Pe fondul recursului se relevă următoarele, pentru dovedirea unor înțelegeri și practici concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau demiterea concurenței art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 - dovada înțelegerii - punerea ei în practică de către notar 1. Pentru dovedirea înțelegerii, intimata a susținut că În perioada cuprinsă între anii 2010 - 2011. au fost realizate tabele cu onorariile minimale stabilite și/sau agreate pentru cele mai importante acte și proceduri notariale diferențiate pentru fiecare dintre județele Suceava și Botoșani. Aceste tabele au fost distribuite, în repetate rânduri, către notarii activi, în special prin e-mail, dar și direct, în cadrul unor adunări special convocate. De asemenea, ele au fost afișate pe website-ul Camerei Notarilor Publici Suceava și transpuse într-o aplicație informatică. Onorariile minimale au fost introduse în tabele atât in varianta cu TVA, cât și fără TVA. În perioada cuprinsa intre anii 2010-2012 onorariile minimale agreate au fost puse in practica de părțile implicate. Notarii publici, membri ai Camerei Notarilor Publici Suceava, au participat la stabilirea unor onorarii minimale, superioare celor prevăzute.de cadrul legal în vigoare. De asemenea, notarii publici nou intrați în profesie au consimțit să se alinieze înțelegerii și/sau practicii concertate existente la nivelul membrilor Camerei Notarilor Publici Suceava, nedenunțând-o sau neluând măsuri clare de delimitare de aceasta. La data de 08 iulie 2010, a avut loc una dintre întâlnirile notarilor publici membri ai CNPSV ("ședință"), în urma căreia s-au stabilit onorariile minimale ce urmau a fi practicate la nivelele județelor Suceava și Botoșani. Unul din aceste tabele cu onorarii minimale (Valabile pentru Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei). transmis prin e-mail. în data de 09 iulie 2010. la ora 00:23, de la x@x.ro către E.. notar public din municipiul Rădăuți, confirmă existența unor onorarii minimale stabilite la nivelul județului Suceava, la ședința din data de 8 iulie 2010. Textul e-mailului ședința din data de 08.07.2010." în atașamentul e-mailului sunt transmise onorariile 2010 pentru Rădăuți, Câmpulung, Vatra Dornei. Cu toate că documentul în cauză se refera doar la 3 circumscripții judecătorești, verificările efectuate asupra copiilor de pe registrele notariale furnizate de către birourile notariale relevă faptul că onorariile agreate pentru aceste localități s-au aplicat și de către notarii publici ce activau în alte circumscripții teritoriale judecătorești din raza teritoriala a Curții de Apel Suceava, Astfel, încă din luna iulie 2010, notarii publici activi în circumscripțiile judecătorești Suceava, Fălticeni. Gura Humorului. Câmpulung Moldovenesc. Vatra Dornei, Rădăuți, Botoșani, Dorohoi, Darabani și. Să veni au pus în aplicare grile de onorarii minimale diferite de cele reglementate de Normele - 2005 și eu valori ale onorariilor minime mult superioare celor din Normele - 2005. Onorariile minimale transmise prin e-mail la data de 8 iulie 2010 sunt, în mare pane, similare celor care au fost distribuite ulterior prin e-mail în data de 25 februarie 2011, respectiv 28 octombrie 2011 și încărcate pe u-ebsite-ul CNPSV, fiind superioare celor prevăzute în Normele - 2005, respectiv Normele - 2011. În realitate, deși este cunoscută validitatea de dovezi în domeniul concurenței tip, nu de "cești de cafea" în acest caz din cursul deciziei lipsește dovada chiar deductibilă pe baza firului logic. Trebuie subliniat dintr-un început că decizia reia faptul că onorariile așa zis stabilite CNPSV ar fi fost superioare celor stabilite prin Normele 2005, respectiv 2011. Este evident acest lucru acele măriri fiind "minimale" în cazul în care s-ar fi situat sub ele mai mult ca sigur intimata ar fi acuzat părțile de "dumping" Cât privește Normele din 2011, evident este faptul că ele nu puteau fi aplicate în 2010. Instanța dă o altă interpretare decât cea emisă de intimată prin Decizie paragraful- 93, nefiind nici o logică în a te întâlni pentru a fixa onorarii mai mari decât cele transmise ca parteneri forului superior. Din contră, realitatea acestor ultimii zeci de ani a vădit faptul că propunerile au vizat întotdeauna valori mai mari, de la care forurile decizionale să aibă de unde scădea/tăia. Că lucrările nu sunt așa cum pretinde intimatul rezidă și din cuprinsul pct. 85 al Deciziei care se referă la onorarii 2010 (deși erau în a doua parte a anului pentru Rădăuți Câmpulung și Vatra Dornei. Nemaiinsistând, asupra faptului că actualmente notarii nu au sediile doar în localitățile în care se aflau Judecătorii - și Notariate de Stat, acest e-mail face referire doar la trei dintre localitățile județului Suceava, neexistând o dovadă, ci dincontră, asupra acoperii sale la nivelul de județ, în timp ce pentru județul Botoșani o astfel de dovadă lipsește cu desăvârșire. Pentru anul 2011, neclaritatea este și mai pregnantă. Singura pretinsă dovadă fiind un document ridicat de la F. data de 19 octombrie 2011, deci aproape de finalul anului cu înscrisurile citate de intimată ca relevante scrise de mână. Cât privește aplicația informatică care a fost instalată pe stațiile de lucru ale notarilor publici trebuie amintit că data inițială a acesteia ar fi conform intimatei 28 octombrie 2011. Concluzia intimatei de la pct. 128 din Decizie conform căreia faptul că aplicația informatica a fost realizată pentru crearea unor onorarii minimale diferite decât cele din Normele - 2005 sau Normele - 2011 rezultă din precizările" făcute de notarul public G., cu ocazia inspecției inopinate, care relevă faptul ca că tabelele și calculatoarele cu onorarii minimale au reprezentat "« încercare în baza unui program IT, de calcul a unor onorarii care să constituie bara de negociere pentru ca, prin reducerile cerute de clienți, sa se ajungă la cuantumul prevăzut de Ordinul ministrului și de asemenea cuprind unele operațiuni ce au fost introduse prin C. civ. din 2015, este forțată, din cele expuse nerezultând aspectul invocat. De altfel, la acest subcapitol se relevă,pct. 132, faptul că un notar - H. afirmă că nu a folosit-o, neexistând nicio repercursiune în acest caz, iar, concluziile intimatei se sprijină doar pe afirmațiile notarului C., despre capacitatea acestora dea fi luate în considerare din punct de vedere probator, instanța pronunțându-se anterior. Și ca un ultim punct de critică, cum Decizia vădește onorarii diferite pentru județul Suceava și Botoșani față de organizarea unitară a CNPSV adoptarea de hotărâri de acest gen nu apare sustenabilă. Cu referire la aspectele concrete ale înțelegerii, respectiv transpunerea lor în practică, singura probă ar fi un tabel comparativ (tabelul nr. 2 din Decizie) . Dincolo de același aspect al faptului că unul din tabele aparține aceluiași notar C., care, de altfel, acționând în județul Botoșani, nu ar fi avut de a face cu onorariile din județul Suceava unde acționează notarul G., ca tabelul acesteia avea unele sume scrise de mână - nefiind deci vorba despre același print, nimic nu dovedește faptul că în concret toți notarii sanționați au solicitat aceleași onorarii. De altfel, în Registrul General Național se regăsesc o multitudine de acte de onorarii diferite de cele pretins a fi făcut obiectul înțelegerii însă asupra acestui aspect Consiliul Concurenței nu se pronunță pretinzând în Decizie pct. 6.3.4.1 că ar fi practicat clar anumite onorarii, iar ulterior nu răspunde în concret acestei critici. Instanța de recurs concluzionează că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada aplicării acestor tarife în mod exclusiv de către toți notarii, trimiterile din analizele individuale (pct. 6.3) care se raportează la un minim legal mai mic, probabil tocmai pentru a sugera nerespectarea legii, deși nu aceasta a fost analizată în prezenta decizie, afirmațiile intimatei nu apar a fi reale. S-a precizat faptul că, existența faptei anticoncurențiale în sarcina reclamanților-recurenți rezidă și din aceea că: - tabelele cu onorariile ce fac obiectul faptei sancționate prin decizia contestată se regăseau pe website-ul CNPSV - Secțiunea 2011/adrese x secțiune des vizitată de către notarii publici, având în vedere că în acest loc apar atât minute ale unor ședințe de cooperare profesională cu Agenția Națională de Administrare Fiscală sau Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară, cât și întreaga corespondență cu UNNPR; - potrivit declarațiilor notarului public C. aveau loc întâlniri regulate ale membrilor CNPSV. Astfel, acestea au reprezentat contextul favorabil pentru schimbul de informații sensibile din punct de vedere comercial, care a condus la atingerea unui anumit nivel de înțelegere și reciprocitate în ceea ce privește conduita părților implicate. Notarii publici nu puteau, în niciun caz, să nu ia în considerare, în mod direct sau indirect, informațiile obținute în cursul acestor reuniuni regulate sau schimburi de informații; - onorariile practicate de reclamantul notar public I., care a început să profeseze ca notar public definitiv din aprilie 2013, ar fi trebuit stabilite prin raportare la Ordinele Ministrului Justiției nr. 943/C/2005 și nr. 46/C/2011. Or, așa cum se arată la subsecțiunea 6.3.41 din decizia contestată, deși susține că nu cunoștea existența onorariilor ce fac obiectul deciziei, reclamantul s-a aliniat practicii anticoncurențiale existente la nivelul membrilor CNPSV și a aplicat, în activitatea derulată, onorarii prin raportare la nivelul minim stabilit de părțile implicate în înțelegerea și/sau practica concertată ce face obiectul deciziei contestate; - potrivit jurisprudenței UE din cauzele Anic Partecipazioni și J. atunci când întreprinderile iau cunoștință sub orice formă despre existența unei înțelegeri și/sau practici concertate pe piața relevantă, acestea țin seama de informațiile schimbate cu concurenții, inclusiv prin intermediul asociațiilor profesionale, în determinarea comportamentului pe piață, cu atât mai mult atunci când înțelegerea și/sau practica concertată își produce efectele în mod regulat și pe o perioadă lungă de timp; A menține astfel de considerente ca valide prin suspiciuni atât asupra întâlnirilor regulate ale unor organizații profesionale, la faptul că pe site-ul organizației se găsea o Secțiune din 2011 ce cuprinde după cum se vede o multitudine de informații, nu și așa-zisele tabele obligatorii de onorarii, a afirma fără nicio probă că reclamantul, "avea posibilitatea să cunoască practică" apare o eroare de logică formală nu doar juridică ce trebuie înlăturată. În final trebuie să se reamintească asupra deselor raportări la Ordinele MJ din 2005 și 2011 privind onorariile . Acestea erau minimele deci nimic nu ținea notarul să nu aplice tarife superioare, interdicția vizând doar coborârea sub barem. Trebuie subliniat acest lucru întrucât în toată Decizia contestată și ulterior prin apărările formulate s-au făcut trimiteri repetate, chiar excesive, la aceste valori de parcă era obligatorie aplicarea doar a acelor tarife. În concluzie, în raport de analiza de mai sus, instanța reține că Decizia nr. 76/20.12.2017 a Consiliului Concurenței a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, neexistând o înțelegere în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței nr. 21/1996. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum în raport de motivele analizate apar incidente prevederile art. 488 alin1 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. să admită recursul, să caseze sentința, să admită acțiunea și să anuleze Decizia nr. 76/2017 în ceea ce-i privește pe reclamanți.