Karachun împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 38575/04 de Vladimir Dmitriyevich KARACHUN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 noiembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: L. Loucaides, Președintele, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători, și dl A. Wampach, secretar adjunct, având în vedere cererea depusă la 13 august 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vladimir Dmitriyevich Karachun, este un național rus care s-a născut în 1955 și locuiește în Komsomolsk-on-Amur, regiunea Khabarovsk.

Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de reprezentantul lor, dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: în 1999-2001, procedurile penale împotriva reclamantului erau în așteptare și a rămas sub angajamentul de a nu părăsi locul său de reședință. De îndată ce procedurile penale au fost încheiate, reclamantul a depus în judecată autorităților interne pentru prejudiciu moral cauzate de restricția de mai sus. La 29 martie 2002, Curtea de District Leninskiy din Komsomolsk-on-Amur a acordat reclamantului 500 de ruble ruse în compensare pentru reținere ilegală.

La 27 iunie 2002, hotărârea a devenit obligatorie și executibilă. La 3 mai 2005, hotărârea a fost executată în întregime. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns, printre altele, cu privire la continuarea neexecuției hotărârii din 29 martie 2002. La 24 noiembrie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 12 aprilie 2007, observațiile guvernului privind admisibilitatea și meritul cererii au fost primite. Guvernul a informat Curtea că, la 3 mai 2005, hotărârea din 29 martie 2002 a fost pusă în aplicare pe deplin. Guvernul a recunoscut că durata procedurilor de executare în acest caz este incompatibilă cu dispozițiile Convenției și că, prin urmare, a existat o încălcare a drepturilor reclamantului prevăzute la art. 6 § 1 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1. Guvernul și-a mai arătat dorința de a încheia o soluție prietenoasă cu reclamantul și a solicitat Curții să le informeze cu privire la poziția reclamantului de a asigura o soluție prietenoasă.

Curtea a solicitat reclamantului să prezinte observațiile sale scrise până la 6 iunie 2007. La 25 mai 2007, versiunea engleză a observațiilor Guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 6 iunie 2007, la 23 iulie 2007, reclamantul a fost informat prin poștă înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent.

Curtea declară, prin urmare, că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se scoată din listă cazul în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. André Wampach Loukis Loucaides Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 38575/04 by Vladimir Dmitriyevich KARACHUN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 November 2007 as a Chamber composed of: Mr L. Loucaides, President, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, Mr D. Spielmann, Mr S.E. Jebens, judges, and Mr A. Wampach , Deputy Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 August 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Vladimir Dmitriyevich Karachun, is a Russian national who was born in 1955 and lives in Komsomolsk-on-Amur, the Khabarovsk Region.

The Russian Government (“the Government”) were initially represented by Mr P. Laptev, the former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their Representative, Mrs V. Milinchuk. The facts of the case as submitted by the parties may be summarised as follows. In 1999-2001 the criminal proceedings against the applicant were pending and he remained under an undertaking not to leave his place of residence. As soon as the criminal proceedings were terminated, the applicant sued the domestic authorities for non-pecuniary damage caused to him by the above restraint. On 29 March 2002 the Leninskiy District Court of Komsomolsk-on-Amur awarded the applicant 500 Russian roubles in compensation for unlawful restraint.

On 27 June 2002 the judgment became binding and enforceable. On 3 May 2005 the judgment was enforced in full. COMPLAINT The applicant complained, inter alia , about the continued non-enforcement of the judgment of 29 March 2002. THE LAW On 24 November 2006 the application was communicated to the respondent Government. On 12 April 2007 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. The Government informed the Court that on 3 May 2005 the judgment of 29 March 2002 had been enforced in full. The Government acknowledged that the length of the enforcement proceedings in the present case was inconsistent with the provisions of the Convention and that there had been, therefore, a violation of the rights of the applicant set forth in Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 thereto.

The Government further indicated their willingness to conclude a friendly settlement with the applicant and asked the Court to inform them of the applicant’s position of securing a friendly settlement. The Court asked the applicant to submit his written observations by 6 June 2007. On 25 May 2007 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 6 June 2007, on 23 July 2007 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application.

The applicant did not reply. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations.

No response has been received to date. The Court infers therefore that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In view of the above-mentioned, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. André Wampach Loukis Loucaides Deputy Registrar President