ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5431/2021

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 decembrie 2020, formulată în condițiile art. 442 C. proc. civ., reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate la pagina 23 a sentintei civile nr. 2175/22.06.2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul menționării TVA de 1.996.900,54 RON, în loc de 1.924.995 RON, aferenta facturii de regularizare nr. x/20.07.2009.

Încheierea instanței de fond Prin încheierea din 3 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 3 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2021 În motivarea recursului, reclamanta susține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., atunci când a respins cererea de îndreptare a erorii materiale pe considerentul că eroarea nu se află în dispozitivul hotărârii, ci în susținerile pârâtei DGRFP Brașov. Conform textului de lege indicat, erorile care pot fi îndreptate privesc și susținerile părților, în cauză fiind îndeplinită această ipoteză. Totodată, recurenta-reclamantă reiterează aspectele înfățișate instanței de fond cu privire la eroarea materială sesizată și la consecințele produse de aceasta, din perspectiva refuzului ANAF de a restitui suma corectă pe care reclamanta o are înregistrată în evidențele contabile și pe care a solicitat-o la restituire.

Apărările formulate în recurs Intimatele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov nu au depus întâmpinări față de cererea de recurs formulată de reclamantă.

Soluția instanței de recurs Analizând recursul declarat de reclamantă, în raport de motivele de casare invocate și de încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin încheierea din 3 februarie 2021, instanța de fond a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, motivat de împrejurarea că mențiunea a cărei corectare se solicită nu a reprezentat o constatare, o dezlegare a instanței cu privire la situația de fapt/drept a respectivei facturi, ci doar reproducerea literală a susținerilor pârâtei din întâmpinare. Contestând această soluție, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ. acoperă și ipoteza în care erorile materiale privesc "susținerile părților". Înalta Curte constată că sunt nefondate aceste critici, prima instanță făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere." În cauză, reclamanta a solicitat îndreptarea erorii materiale reprezentate de valoarea TVA aferenta facturii de regularizare nr. x/20.07.2009 emisă către A. S.A., sumă redată în pagina 23 a sentinței civile nr. 2175/22.06.2016. După cum în mod corect a observat și instanța de fond, Înalta Curte constată că mențiunea valorii respective se regăsește în cuprinsul întâmpinării depuse în cauză de pârâta DGRFP Brașov, fiind preluată întocmai de instanță și reprodusă în partea din hotărâre care expune apărările și susținerile părților, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.: "Hotărârea va cuprinde: (...) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților (...)". Deși art. 442 alin. (1) C. proc. civ. face vorbire de posibilitatea îndreptării erorilor referitoare la "susținerile părților", argumentul interpretativ al recurentei-reclamante este greșit, întrucât, chiar în această ipoteză, erorile sesizate trebuie să fie imputabile instanței, în sensul că cererile sau argumentele orale/scrise formulate de părți, astfel cum au fost consemnate în actul de procedură întocmit de instanță, nu concordă cu cele invocate, fiind greșit reproduse. Or, în cauză, mențiunea pretins eronată privind valoarea TVA nu este imputabilă instanței de judecată, care nu a făcut decât să redea susținerile pârâtei, astfel cum au fost acestea prezentate în întâmpinare, judecătorul cauzei neputând modifica/amenda actul procesual al părții. Valoarea TVA menționată în pagina 23 a sentinței nu reprezintă o constatare a judecătorului cu privire la aspectele deduse judecății, ci, așa cum s-a arătat anterior, o reproducere literală a argumentelor uneia dintre pârâte, astfel încât nu este posibilă îndreptarea sa pe calea cererii reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A., ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,