ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de la data de 25 iunie 2019, pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Arad, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului să se conformeze prevederilor H.G. nr. 1/2017, în sensul acordării de la data de 01.02.2017, a salariului minim brut pe țară în cuantum de 1450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta;

(ii) echivalarea salariului de funcție fără sporuri și alte adaosuri cu salariul minim brut pe țară avut în vedere de H.G. nr. 1/2017, prin analiza comparativă, conform directivelor Direcției General Financiare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

(iii) obligarea pârâtului, ca începând cu data de 01.02.2017, să calculeze salariul lunar luând în considerare salariul de funcție de 1450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta;

(iv) obligarea pârâtului, începând cu data de 01.02.2017, la calcularea salariului lunar, având în vedere salariul de funcție de 1450 RON, fără sporuri și adaosuri incluse în acesta, conform H.G. nr. 1/2017 și ulterior aplicarea sporurilor procentuale aferente;

(v) recunoașterea calității de creditor față de pârât și obligarea acestuia la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamant și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.02.2017 și până la data trecerii în rezervă 01.09.2017, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data de 01.02.2017 și până la data plății efective;

(vi) obligarea pârâtului ca în urma hotărârii pronunțate să comunice veniturile salariale a lunilor alese Casei de Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în vederea recalculării pensiei.

Prin sentința civilă nr. 124 din 24 februarie 2020, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Arad.

Împotriva sentinței civile nr. 124 din 24 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a declarat apel reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 471 și urm. C. proc. civ., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 9 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității apelului și, pe cale de consecință, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 124 din 24 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva deciziei civile nr. 9 din 8 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Arad a invocat excepția inadmisibilității recursului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prezenta cauză se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care, prin art. 20 alin. (1) stabilește că:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

În cauză, recurentul a exercitat calea de atac împotriva deciziei nr. 9/08.09.2020, care a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în calitate de instanță de control judiciar, iar nu de primă instanță, astfel încât recursul nu se circumscrie dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Este adevărat că reclamantul a învestit Curtea de Apel Timișoara cu soluționarea unui apel, iar nu a unui recurs, ceea ce a și dus la respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, dar această împrejurare nu deschide reclamantului calea exercitării recursului în fața Înaltei Curți, prin crearea unui triplu grad de jurisdicție, contrar voinței legiuitorului.

Întrucât calea de atac declarată nu se circumscrie dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul este promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Arad, fiind întemeiată.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 9 din 8 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.