ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5414/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 martie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului ("MTS"), a solicitat:

- anularea Ordinului M.T.S nr. 15/12.01.2018 pentru modificarea Ordinului nr. 22/15.01.2016 privind comisia de disciplină constituită în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare;

- anularea tuturor actelor subsecvente emiterii Ordinului M.T.S. nr. 15/12.01.2018, cu referire specială la toate deciziile de sancționare disciplinară care au fost aplicate în urma cercetării disciplinare efectuate de către comisia de disciplină numită prin Ordinul M.T.S. nr. 15/12.01.2018 din a cărei componență a făcut parte și face parte, în mod nelegal, dl A., expert clasa I grad profesional principal - Compartiment pentru Sprijin Persoane cu Nevoi Speciale - membru titular și Președinte al comisiei de disciplină;

- anularea Ordinului M.T.S. nr. 1756/07.12.2017 pentru modificarea Ordinului nr. 1735/28.11.2017 privind comisia constituită în vederea cercetării abaterilor disciplinare ale personalului contractual din cadrul M.T.S., precum și ale personalului contractual care deține funcție de conducere de director și director adjunct în cadrul unităților subordonate M.T.S.;

- anularea tuturor actelor subsecvente emiterii Ordinului M.T.S. nr. 1756/07.12.2017, cu referire specială la toate deciziile de sancționare disciplinară care au fost aplicate în urma cercetării disciplinare efectuate de către comisia de disciplină numită prin Ordinul M.T.S. nr. 1756/07.12.2017 din a cărei componență a făcut și face parte, în mod nelegal, dl A., expert clasa I grad profesional principal - Compartiment pentru Sprijin Persoane cu Nevoi Speciale - membru titular și Președinte al comisiei de disciplină;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4841 din 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, precum și cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 4841 din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul formulează critici cu privire la considerentele instanței de fond referitoare la lipsa de reprezentativitate a sindicatului reclamant, invocând greșita aplicare a art. 4 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1344/2007, art. 51 și art. 134 pct. 2 din Legea nr. 62/2011, precum și art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Susține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (hotărâri judecătorești), B. are caracter reprezentativ și consideră că reprezentativitatea nu trebuia analizată prin raportare la sindicatul reclamant, ci la federație, conform art. 51 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 62/2011, întrucât comisiile de disciplină organizate în cadrul MTS privesc întreg sectorul de activitate atribuit ministerului.

Totodată, arată reclamantul, reprezentativitatea federației nu a fost pusă la îndoială, aceasta participând, prin sindicatul reclamant, la semnarea acordului colectiv și a contractului colectiv de muncă, potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Deși acest text de lege face vorbire despre "sindicate", raționamentul juridic impune ca în această sintagmă să fie inclusă și federația.

Recurentul-reclamant prezintă și critici referitoare la considerentele din sentința recurată privind îndeplinirea de către A. a condițiilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1344/2007, pentru numirea în funcția de Președinte al Comisiei de disciplină constituite prin Ordinul MTS nr. 1756/2017 și membru în Comisia de disciplină constituită prin Ordinul MTS nr. 15/2018. Susține recurentul-reclamant că inexistența condamnărilor și sancțiunilor discipinare cu privirea la A. nu reprezintă un argument suficient pentru a se reține că sunt îndeplinite exigențele aceste prevederi legale, cerința bunei reputații fiind interpretată restrictiv de instanța de fond.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret a solicitat anularea Ordinului MTS nr. 15/2018, susținând că, la stabilirea componenței Comisiei de disciplină, au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, prin aceea că nu s-a solicitat organizației sindicale reprezentative, respectiv reclamantul, desemnarea celui de-al treilea membru al comisiei.

Instanța de fond a constatat a fi neîntemeiată această critică de nelegalitate, reținând că reclamantul nu a făcut dovada caracterului reprezentativ al organizației sindicale, respectiv nu a depus hotărârea judecătorească de constatare a condițiilor de reprezentativitate, astfel că ministerul pârât nu avea obligația de a-i adresa solicitarea prevăzută de art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007.

În recurs, reclamantul a susținut, în esență, că reprezentativitatea trebuia analizată de instanța de fond prin raportare la federația din care face parte sindicatul și anume B. (care beneficiază de caracter reprezentativ), argumente care nu pot fi primite de instanța de control judiciar.

Înalta Curte constată că argumentul reprezentativității federației din care face parte sindicatul reclamant nu a fost prezentat în cadrul cererii de chemare în judecată ca motiv de nelegalitate a ordinului atacat, ci a fost formulat în cuprinsul concluziilor scrise depuse după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunțării.

Potrivit art. 194 și art. 204 C. proc. civ., părțile au obligația de a expune motivele de fapt și de drept ale cererii lor în cuprinsul acțiunii (sau, după caz, a cererii modificatoare formulate cu respectarea termenului de lege), cererea de chemare în judecată reprezentând actul de învestire a instanței, prin care se stabilește cadrul procesual subiectiv și obiectiv. Având în vedere necesitatea respectării dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum și principiului contradictorialității reglementat de art. 14 din același cod, legiuitorul a stabilit reguli procedurale clare și obligatorii în privința modalității și termenelor până la care reclamantul poate să-și prezinte și să-ți modifice pretențiile formulate față de pârâtul chemat în judecată, inclusiv din perspectiva motivelor de fapt și de drept expuse în susținerea cererii. Concluziile scrise depuse de părți reprezintă un act procesual al cărui scop este diferit de cel al cererii introductive sau cererii modificatoare a acțiunii, neavând atributul învestirii instanței și nefiind supus obligației comunicării sale către cealaltă parte.

În speță, reclamantul nu a prezentat motivul de nelegalitate amintit în cuprinsul acțiunii introductive, ci a susținut că Sindicatul Național Sport și Tineret beneficiază de reprezentativitate la nivelul ministerului, cu care a încheiat Acordul colectiv nr. 7634 din 09.06.2017/509 din 09.06.2017 privind raporturile de serviciu la nivelul grupului de unități - Ministerul Tineretului și Sportului și Contractul Colectiv de Muncă nr. 7635/09.06.2017.

Așadar, reclamantul a susținut și argumentat caracterul său reprezentativ prin raportare la actele încheiate cu autoritatea ministerială pârâtă, motiv care, în opinia sa, ar fi condus la nulitatea actului de constituire a Comisiei de disciplină fără implicarea organizației sindicale; ulterior, în cuprinsul concluziilor scrise, a schimbat linia argumentativă, invocând nu caracterul reprezentativ propriu, ci reprezentativitatea B., din care face parte. Or, o astfel de conduită procesuală nu satisface cerința învestirii instanței de fond și, ca atare, nu poate fi reținută o critică la adresa sentinței recurate, din perspectiva nesoluționării unui aspect dedus judecății.

Înalta Curte reține că instanța de control judiciar nu poate proceda la analizarea unor motive de nelegalitate noi sau a unor argumente în sprijinul motivelor de nelegalitate, care nu au fost invocate în fața instanței de fond în condițiile stipulate de normele de procedură, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la analizarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile sindicatului reclamant din cererea de chemare în judecată. Argumentul de nelegalitate expus prin concluziile scrise, nefăcând obiectul cererii de chemare în judecată, nu poate fi analizat pentru prima dată în calea de atac a recursului.

Înalta Curte mai reține că, în recurs, reclamantul nu a contestat concluzia instanței de fond referitoare la lipsa caracterului reprezentativ al sindicatului, nedepunând hotărârea judecătorească constatatoare, conform art. 51-52 din Legea nr. 62/2011. Este de observat că aceste texte de lege prevăd condițiile de recunoaștere a reprezentativității fiecărui tip de organizație sindicală - confederații, federații și sindicate - în mod distinct, fără a prevedea o modalitate de extindere a acestui caracter de la confederații/federații la nivelul membrilor acestora.

Prin urmare, întrucât nu s-a dovedit că pârâtul avea obligația legală de a solicita reclamantului desemnarea celui de-al treilea membru al Comisiei de disciplină, întrucât sindicatul reclamant nu făcea parte din categoria organizațiilor sindicale reprezentative, concluzia instanței de fond, în sensul inexistenței unei cauze de nelegalitate referitoare la încălcarea art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, este corectă și va fi menținută de instanța de control judiciar.

Referitor la cel de-al doilea set de critici, vizând îndeplinirea de către A. a condițiilor de bună reputație și conduită necesare ocupării funcțiilor de membru și Președinte în Comisia de disciplină, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 833/2007, Înalta Curte le constată a fi nefondate.

După cum a reținut și instanța de fond, aspectele sesizate de reclamant, privind evoluția profesională a lui A., respectiv modul de ocupare și eliberare a unor funcții și folosirea de pretinse mijloace frauduloase în obținerea acestora, nu sunt probate printr-un rezultat al vreunei proceduri disciplinare ori penale în privința acestuia, astfel încât reprezintă simple supoziții și aprecieri subiective ale reclamantului. În lipsa unor constatări ale organelor în drept cu privire la faptele imputate de reclamant, A. beneficiază de prezumția de nevinovăție și de bună reputație, neexistând vreun motiv de nelegalitate al OMTS nr. 1756/2017 și OMTS nr. 15/2018, dedus din nerespectarea art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 833/2007.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național Sport și Tineret împotriva sentinței civile nr. 4841 din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.