ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5265/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea înregistrată sub nr. x din 13.09.2018 și, pe cale de consecința, să dispună obligarea pârâtului să-i soluționeze cererea, astfel cum a fost precizată prin cererea înregistrată sub nr. x din 15.11.2018, în ceea ce privește reluarea activității farmaciei comunitare înființate prin autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007, emisă pe numele B. S.A, de către Ministerul Sănătății, in structura reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2654 din 18 decembrie 2019, a respins excepția lipsei de obiect; a respins excepția lipsei de interes; a respins excepția autorității de lucru judecat.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/05.02.2009 și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil; a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/14.12.2018 și a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil; a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/14.12.2018.

A admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și a anulat adresa nr. x/14.12.2018, obligând pârâtul să emită reclamantei autorizația în baza căreia farmacia comunitară, ce a fost inițial înființată prin Autorizația de funcționare nr. x/12.11.2007, în structura B. S.A., să își reia activitatea în structura reclamantei la adresa din C., str. x, unitatea S28, Municipiul Vaslui.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs principal pârâtul Ministerul Sănătății, precum și recurs incident reclamanta A. S.R.L., ambii recurenți invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. În susținerea recursului său, recurentul-pârât Ministerul Sănătății apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Ordinul M.S. nr. 962/2009 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor (în vigoare la data efectuării modificărilor), potrivit cărora autorizațiile de funcționare emise în conformitate cu aceste norme sunt valabile pe perioadă nedeterminată, dacă se mențin neschimbate condițiile care au stat la baza autorizării.

În speță, având în vedere schimbarea deținătorului-persoană juridică precum și mutarea sediului farmaciei comunitare, Ministerul Sănătății a emis o nouă autorizație respectiv Autorizația nr. x/11.02.2013.

Emiterea noii autorizații a fost făcută în conformitate cu art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, în forma de la acea dată, potrivit căruia "în cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația prevăzută la alin. (1), Ministerul Sănătății eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării; până la eliberarea noii autorizații, farmacia comunitară funcționează în baza vechii autorizații . . . . . . . . . ."

Așadar, autorizația nr. x/12.11.2007 și-a pierdut valabilitatea de la data emiterii noii autorizații care trebuia, și a fost eliberată în termen de 30 zile. Instanța de fond, ignorând aceste prevederi legale a căror consecință este pierderea valabilității, obligă Ministerul Sănătății să emită reclamantei autorizația în baza căreia farmacia comunitară din structura Centrofarm S.A a funcționat, respectiv prima autorizație (7266/EN12005/12.11.2007).

Termenul de 30 de zile stabilit prin lege pentru emiterea noii autorizații în cazul în care au s-au schimbat condițiile care au stat la baza autorizării, reprezintă termenul maxim de valabilitate a vechii autorizații. A proceda conform dispoziției instanței de fond înseamnă a da eficiență, din nou, unui act a cărei valabilitate a expirat în temeiul unui text legal, astfel că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu nesocotirea/încălcarea prevederilor legale mai sus invocate.

Referitor la Autorizația nr. 7266/EN 1153/2013, arată că aceasta a fost anulată prin Decizia nr. 2490/12.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie care prevede în dispozitiv anularea acesteia în integralitate, așa încât în mod legal Ministerul Sănătății a trecut la executarea dispozitivului și a anulat această autorizație.

Referitor la modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat a precizat că ceea ce intra în puterea de lucru judecat dintr-o hotărâre judecătorească este atât dispozitivul acesteia, cât și acele considerente prin care se dezleagă raportul de drept litigios, indisolubil legat de dispozitiv, care constituie "sufletul și nervul" deciziei instanței, respectiv considerente decizorii. Față de aceste aspecte apreciază că în mod greșit instanța nu a ținut cont de faptul că prin hotărârea nr. 2490 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 iunie 2018 în dosarul nr. x/2013 s-a dispus "anularea autorizației de funcționare farmacie nr. 7266/EN1153/11.02.2013 emisă pe numele de intimatei-pârâte societatea A. S.R.L. de către intimatul-pârât Ministerul Sănătății".

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, arată că pretenția concretă dedusă judecății în prezenta constă în obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să dea curs solicitării sale cu privire la reluarea activității farmaciei comunitare înființate prin Autorizația de funcționare farmacie nr. 7266/EN1153/11.02.2013 emisă de Ministerul Sănătății.

A precizat faptul că reclamantei i s-a comunicat câte un răspuns la fiecare adresă formulată către minister, prin care este înștiințată despre clasarea dosarului de reluare a activității ca urmare a anulării autorizației de funcționare farmacie nr. 7266/EN1153/11.02.2013, așa încât obiectul dedus judecății a fost deja executat, în sensul că ministerul i-a răspuns reclamantei la fiecare adresă.

De asemenea, cu privire la excepția lipsei de interes arată că reclamata nu justifică un interes în a promova acțiunea în vederea reluării activității de farmacie în baza unei autorizații deja anulată pe cale judecătoreasc, deoarece acesta nu îndeplinește o condiție esențială, și anume nu este născut și actual.

3.2. Prin recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat casarea în parte a sentinței de fond în sensul respingerii excepției inadmisibilității petitului având ca obiect anularea actului administrativ nr. 3722/05.02.2009 în ceea ce privește mențiunea de anulare a Autorizației de funcționare nr. x/12.11.2007 emisă de Ministerul Sănătății.

În dezvoltarea recursului a susținut că în mod greșit a apreciat prima instanță că actul respectiv ar reprezenta doar o informare cu privire la existența unei măsuri dispuse anterior, această soluție fiind dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru că actul comunicat nu răspunde unei solicitări de informații ci unei veritabile cereri de autorizare, ca urmare a solicitării sale nr. 46900/13.09.2018.

Prin întâmpinarea formulată la data de 03.07.2020, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepția nulității parțiale a recursului pârâtului în privința soluției de anulare a adresei nr. x/14.12.2018 și de obligare a recurentului la emiterea autorizației, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond atacate ca fiind temeinică și legală. Totodată, a formulat recurs incident, solicitând casarea în parte a sentinței de fond în sensul respingerii excepției inadmisibilității petitului având ca obiect anularea actului administrativ nr. 3722/05.02.2009 în ceea ce privește mențiunea de anulare a Autorizației de funcționare nr. x/12.11.2007 emisă de Ministerul Sănătății.

S.C. A. S.R.L. a depus în cauză întâmpinare, prin care solicită să fie admisă excepția nulității parțiale a recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătății privitor la dispoziția de anulare a adresei nr. x/14.12.2018 și de obligare a recurentului la emiterea autorizației în baza căreia farmacia comunitara înființată prin Autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007 în structura B. S.A. să își reia activitatea în structura sa, la adresa din C., str. x, unitatea S28, Municipiul Vaslui și să fie respins ca nefondat, în rest sau, după caz, în tot cu privire la celelalte aspecte.

Apreciază că pe calea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul afirmă că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normei de drept material, prevăzute de art. 8 alin. (2) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 962/2008, temei juridic care nu a fost invocat în primul grad de jurisdicție și nu a făcut obiectul dezbaterii judecătorești. Așadar, singurul motiv de recurs, care vizează dezlegarea dată în proces, pe fond, prezintă un fine de neprimire, întrucât încalcă interdicția stipulată de dispozițiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că schimba cauza apărărilor deduse judecății în fața primei instanțe, fără ca această manifestare procesuală să reprezinte un răspuns la raționamentul exprimat în considerentele hotărârii recurate.

Cu privire la celelalte critici formulate de recurentul-pârât arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, menită să înlăture obstacolul de ordin formal în calea exercitării dreptului definitiv recunoscut in justiție, obligând la emiterea autorizației în baza căreia farmacia comunitara inițial înființată prin Autorizației de funcționare nr. x din 12.11.2007, în structura B. S.A. să își reia activitatea în structura sa.

De asemenea, arată că în ceea ce privește soluțiile pronunțate asupra excepțiilor pe care le-a invocat în fata primei instanțe, recurentul nu formulează critici raportat la conținutul concret al sentinței atacate, ci se limitează la reluarea ad litteram a conținutului întâmpinării depuse la dosarul instanței de fond.

La data de 11.08.2020 recurentul-pârât Ministerul Sănătății a formulat, la rândul său, întâmpinare față de recursul incident, solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței de fond în privința soluției de admitere a excepției inadmisibilității petitului privind anularea adresei nr. x din 5 februarie 2009.

La termenul de dezbateri din data de 04 noiembrie 2021, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, excepție invocată de recurenta-reclamantă prin întâmpinare, apreciind că motivele de recurs invocate se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 din C. proc. civ.

Recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Sănătății este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Referitor la criticile vizând modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, Înalta Curte amintește că din cuprinsul dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ. rezultă că o hotărâre judecătorească produce atât un efect negativ cât și un efect pozitiv.

Astfel, efectul negativ este prevăzut de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. și constă în împiedicarea unei a doua judecăți între aceleași părți, cu același obiect și cu aceeași cauză, definind astfel excepția autorității de lucru judecat, care reprezintă unul din principiile ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiției și în virtutea căruia un litigiu, soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Pe de altă parte, efectul pozitiv, descris de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., arată că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Altfel spus, art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat și care este la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Ca urmare, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni (părți, obiect și cauză juridică) ce oprește repetarea judecății, iar puterea, prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Față de toate aceste aspecte Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că obiectul prezentei cauze este diferit de cel ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013, în care dispus anularea autorizației de funcționare nr. x/11.02.2013, întrucât în prezenta cauză se solicită, în esență, obligarea Ministerului Sănătății să elibereze autorizația în baza căreia farmacia comunitară, înființată prin autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007 în structura B. S.A., să își reia activitatea în structura reclamantei, nefiind dată tripla identitate de părți, obiect și cauză, a celor două litigii, critica fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește criticile vizând respingerea excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată Înalta Curte reține, contrar argumentelor recurentului, că pe calea prezentului demers judiciar reclamanta urmărește eliberarea autorizația în baza căreia farmacia comunitară, înființată prin autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007 în structura B. S.A., ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 8 din data de 19.12.2012 și a actului adițional nr. x din data de 20.12.2012 la contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț, încheiat între S.C. Centrofarm S.A., în calitate de vânzător și S.C. A. S.R.L., în calitate de cumpărător, să își reia activitatea în structura reclamantei la adresa din C., str. x, unitatea S28, Municipiul Vaslui, așa încât în mod corect a reținut prima instanță că cererea are obiect.

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile referitoare la soluția cu privire la excepția lipsei de interes, atâta timp cât, așa cum rezultă din cele de mai sus, folosul practic urmărit de reclamantă este obținerea unei noi autorizații pentru funcționarea farmaciei dobândite de la S.C. Centrofarm S.A..

În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, Înalta Curte reține că, în esență, recurentul critică soluția primei instanțe din perspectiva faptului se încalcă prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul MS nr. 962/2009 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor, care arată că autorizațiile de funcționare emise în conformitate cu aceste norme sunt valabile pe perioadă nedeterminată, dacă se mențin neschimbate condițiile care au stat la baza autorizării, așa încât farmacia comunitară nu mai poate funcționa atât timp cât autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007 și-a pierdut valabilitatea de la data eliberării de autorizației de funcționare nr. x/11.02.2013.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte subliniază că, de regulă, anularea actului administrativ individual produce efecte juridice ex tunc, ceea ce înseamnă că actul este desființat retroactiv, ca și cum nu ar fi existat.

În concret, efectul anulării autorizației de funcționare nr. x/11.02.2013 prin Decizia nr. 2490/12.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, constă în restabilirea situației anterioare, ceea ce înseamnă că autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007 își păstrează în continuare valabilitatea.

Acceptarea punctului de vedere al recurentului pârât ar însemna, în primul rând, menținerea parțială a efectelor unui act administrativ individual anulat și, în al doilea rând, golirea de conținut a efectelor contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 8 din data de 19.12.2012 încheiat între S.C. Centrofarm S.A., în calitate de vânzător și S.C. A. S.R.L., în calitate de cumpărător prin care s-a transmis de la vânzător la cumpărător a dreptului de proprietate asupra fondului de comerț constând în autorizația de funcționare nr. x din 12.11.2007 emisă de Ministerul Sănătății Publice. Mai mult, așa cum a reținut și instanța de fond, în acest mod s-ar încălca și efectul pozitiv al puterii de lucru judecat produs de Decizia nr. 2490/12.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut legalitatea operațiunii de transmitere a farmaciei comunitare în structura A. S.R.L..

În consecință, față de argumentele expuse anterior, criticile formulate de recurentul-pârât Ministerul Sănătății sunt, evident, nefondate.

În ceea ce privește recursul incident, Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că adresa nr. x/05.02.2009, prin care i s-a adus la cunoștință reclamantei faptul că în urma soluționării Notei de punere în executare a hotărârii civile nr. 2490/12.06.2018, a efectuat mențiunea de anulare a autorizației nr. 7266/EN 12005/12.11.2007 emisă de Ministerul Sănătății pe numele A. S.R.L., că urmare a anulării autorizației de funcționare a fost clasat dosarul privind efectuarea unei mențiuni de reluare activitate farmacie și că i-au fost transmise reclamantei adresele nr. 46 900/14.12.2018 și nr. 49725/14.12.2018 prin care era înștiințată despre clasarea dosarului de reluare activitate, ca urmare a anulării autorizației, nu este un act administrativ producător de efecte juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind un act care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, criticile formulate de către recurenta-reclamantă fiind nefondate.

Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, reținând că nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 2654 din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.