ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5179/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. 31.07.2018, reclamantul A. a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. Ml29/2009 privind conducerea unităților sanitare cu paturi din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale și obligarea pârâtului să emiterea unui ordin conform dispozițiilor legale, prin care să se stabilească condițiile specifice de participare la concursul pentru ocuparea funcției de șef secție pentru unitățile sanitare cu paturi din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 398 din 5 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche s-a respins cererea de contencios administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs recurentul-reclamant A.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cadrul recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii având ca obiect anularea dispozițiilor art. 27 alin. (14) și (15) din Ordinul nr. 129/2009 privind conducerea unităților sanitare cu paturi din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale în forma acestuia de la data de 24.02.2018 și în consecință obligării pârâtului la emiterea unui ordin conform dispozițiilor legale. Se arată că sentința atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 1 alin. 1 art. 2 lit. a), o) și p) din Legea nr. 554/2004 și a art. 52 din Constituția României invocându-se în esență două aspecte de nelegalitate. Primul vizează aprecierea nelegală a primei instanțe în ceea ce privește faptul că recurentul nu are calitatea de persoană vătămată în sensul art. 1 alin. 1 și ar. 2(1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că dispozițiile legale contestate nu au prezentat temeiul de drept pentru care reclamanta nu a fost avizat să participe la concursul contestat. Contrar primei instanțe reclamantul-recurent arată că avea calitatea de persoană vătămată în sensul art. 1 alin. 1 și art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004 deoarece are dreptul să participe la un concurs organizat în condiții de deplină legalitate. Iar dispozițiile contestate din Ordinul M 129/2009 în vigoare la data de 21.02.2018 nu erau în acord cu dispozițiile Legii nr. 80/1995 și ale Legii nr. 95/2008, nefiind stabilite condițiile de participare la concursul pentru ocuparea funcției de șef în cadrul spitalelor aparținând ministerelor. Iar în baza reglementării unor condiții obiective stabilite pentru participarea la concurs, recurentul-reclamant apreciază că are un drept și un interes vătămat în sensul de a participa la un concurs organizat în condiții de deplină legalitate. În opinia recurentului, existența unor dispoziții nelegale ale actelor normative privind participarea la concurs a avut drept consecință ocuparea funcției de o persoană care nu deținea funcția de cadru didactic inventator cu funcția de predare în specialitatea ortopedie - traumatologie. În raport de acest aspect de nelegalitate recurentul invocă dispozițiile Legii nr. 95/2006 Conform art. 185 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, "Procedura de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical, inclusiv condițiile de participare la concurs, vor fi stabilite prin ordin ai ministrului sănătății, iar în cazul spitalelor aparținând ministerelor sau instituțiilor cu rețea sanitară proprie, condițiile specifice de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului, respectiv prin decizie a conducătorului instituției, cu avizul Ministerului Sănătății". De vreme ce Legea nr. 95/2006 prevede expres ca, în cazul spitalelor aparținând ministerelor sau instituțiilor cu rețea sanitară proprie, condițiile specifice de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului, iar Ordinul M129/2009, în vigoare la data de 21.02.2018 nu era în acord cu prevederile legale, rezulta evident că la data de 21.02.2018 nu exista un temei normativ pentru stabilirea condițiilor de participare la un concurs pentru ocuparea funcției de șef de secție. Al doilea aspect de nelegalitate privește faptul că în cauză concursul contestat ca nelegal a fost organizat în condițiile în care dispozițiile art. 27 alin. (14) și (15) din Ordinul M129/2009erau contrar art. 185 alin. 9 din Legea nr. 95/2006 nefiind stabilite condițiile de participare la concursul pentru ocuparea funcției de șef secție. Iar faptul că recurentul a fost sau nu vizat nu prezintă relevanță pentru invocarea interesului legitim deoarece concursul a fost organizat în condițiile unor discrepanțe legislative între art. 27 alin. (14) și (15) din Ordinul M129/2009 și dispozițiile art. 185 alin. 7 și (9) din Legea nr. 95/2006, iar avizarea era doar o condiție în cadrul concursului. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare și concluzii scrise. Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză soluția de respingere a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii în raport de obiectul cauzei și de dreptul și interesul pretins vătămat față de dispozițiile art. 1 (1) și art. (1) lit. a) și o) din Legea nr. 554/2004. Primul aspect de nelegalitate invocat privind dreptul pretins vătămat nu este fondat neexistând legătură între dispozițiile contestate, respectiv dispozițiile art. 27 alin. (14) și 15 din Ordinul nr. 129/2009 - act administrativ cu caracter normativ și dreptul pretins vătămat și încălcat - respectiv dreptul de a participa la concurs organizat în condiții de legalitate. Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul "nu are calitatea de persoană vătămată în drepturile și interesele acestuia, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin aplicarea dispozițiilor art. 27 alin 14 și 15 din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M 129/2009, întrucât aceste dispozițiile legale nu au reprezentat temeiul de drept substanțial pentru care reclamantul nu a fost avizat să participe la examenul/concursul organizat în vederea încadrării funcției de șef secție, medic primar, secția clinică ortopedie și traumatologie din cadrul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr B.". În concret recurentul-reclamant nu a fost avizat să participe la concursul organizat pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 74 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 - forma în vigoare la data de 20.03.2018 în sensul că avea un grad militar inferior contracandidatului său. Astfel, respingerea dosarului de candidat s-a făcut prin prisma incidenței prevederile art. 74 alin. (2) din Legea rar. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare cu modificările și completările ulterioare, conform cărora la numirea in funcții se va respecta principiul potrivit căruia ofițerii maiștrii militari și subofițerii să nu fie subordonați altora cu grade mai mici". În acest context, trebuie avute în vedere și prevederile alin. (2) ale aceluiași articol. "în spitalele militare funcțiile militare de șef de secție, șef de laborator, șef de ambulatoriu de specialitate/integrat, farmacist-șef și după caz, de asistent medical-șef sunt funcții de conducere și pot fi ocupate numai de medici, farmaciști, biologi chimiști și biochimiști sau, după caz, asistenți medicali cadre militare în activitate, care îndeplinesc condițiile impuse de managementul resurselor umane în Ministerul Apărării Naționale, precum și normele prevăzute în anexa nr. 2 la ordin". Iar această cerință din lege are un conținut diferit de reglementarea din Ordinul nr. 129/2009 neexistând o legătură între dispozițiile contestate și dreptul și interesul pretins vătămate. În cauză nu poate fi reținut aspectul de nelegalitate privind existența dreptului pretins vătămat - restricționarea dreptului de a participa la un concurs pretins nelegal și dispozițiile contestate prin acțiune. Recurentul-reclamant nu a fost avizat să participe la concurs în raport de dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. /80/1995 neavând relevanță juridică și nefiind probată afirmația subiectivă în sensul în care concursul a fost organizat în condiții de nelegalitate, existând discrepanțe între art. 27 alin. (14) și (15) din Ordinul M129/2009 și dispozițiile art. 185 alin. (7) și 89) din Legea nr. 95/2006. În opinia Curții acestea nu pot fi reținute deoarece în cauză recurentul nu a fost respins pentru neîndeplinirea unei condiții de participare la concurs, ci acesta nu a avizat să se înscrie la concurs deoarece ar fi fost încălcate dispozițiile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 prin care era reglementat principiul potrivit căruia ofițerii să nu fie subordonați altora cu grade mai mici. Iar recurentul-reclamant avea funcția de locotenent colonel, în raport de contracandidatul său avizat să participe la concurs care deținea funcția de colonel și nu îndeplinea nici condiția legală de înaintare în grad odată cu numirea în funcție. În mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 1 și art. 2 lit. "o" din Legea nr. 554/2004 și a constatat că reclamantul-recurent nu are un drept subiectiv vătămat prin dispozițiile contestate ca fiind nelegale. Teza recurentului în sensul nelegalității în abstract a ordinului pe motiv că nu ar fi fost stabilite condițiile de participare la concurs nu este posibilă și nu poate fi reținută în prezenta cauză deoarece nu are legătură cu dispozițiile contestate ca fiind nelegale din Ordinul M129/2009, dispoziții în vigoare la data de 21.02.2018. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.