ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5178/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2018, reclamanții A. si B. au chemat in judecata Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea literei a) a articolului 5 alin. (1) teza finala si a alin. (2) al articolului 5 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice fi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, emis de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, in forma de baza de la momentul adoptării.

Prin sentința civilă nr. 5428 din 18 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri recurenții-reclamanți A. și B.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat a fost întemeiat de recurenții-reclamanți pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a normelor de drept material de către prima instanță pe soluția de respingere a acțiunii dispusă.

Se arată că prima instanță a apreciat greșit asupra legalității ordinului contestat - ca act administrativ cu caracter normativ, ordinul fiind în parte nelegal în ceea ce privește cele două dispoziții contestate, în forma în vigoare de la momentul emiterii.

În cadrul recursului recurenții reiau în parte situația de fapt a dreptului și interesului lor ca persoane pretins vătămate prin dispozițiile contestate ca nelegale și reiau în parte criticile de nelegalitate invocate la fond cu privire la Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți distincte complementare în sectorul vegetal pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu.

Recurenții-reclamanți susțin că prima instanță a apreciat nelegal asupra aspectelor de nelegalitate invocate, respectiv a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. A) teza finală și a art. 5 alin. (82) din Ordinul nr. 246/2008 ambele dispoziții contestate fiind contrare O.U.G. nr. 125/206 act administrativ cu caracter superior, în sensul că se adaugă condiții suplimentare neprevăzute de O.U.G. nr. 125/2006.

În cadrul recursului se susține aceleași aspecte de nelegalitate invocate și în prima instanță criticându-se neluarea lor în considerare de către prima instanță.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat și aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.

Sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii de către prima instanță ordinul contestat pe ambele dispoziții în forma în vigoare la data emiterii 25.04.2008, fiind legal emis cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2006 act administrativ normativ cu forță juridică superioară.

Astfel, art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 prevede că "(1)Pentru acordarea plații unice pe suprafață pentru pajiștile comunale utilizate pentru pășunat sau producerea de fân necesar creșterii animatelor, documentele solicitate sunt cele prevăzute la art. 4; la acestea după caz se anexează următoarele documente doveditoare:

a)adeverință eliberată de consiliul local din care sa reiasă poziția din Registrul agricol si numărul de animale, pe specii și categorii".

Totodată, prin art. 5 alin. (2) al Ordinului nr. 246/2008, legiuitorul arată că "(2)Consiliile locale pot atribui spre folosință pajiștile comunale prin contract de arendare, contract de concesionare, contract de administrare, contract de închiriere crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum și formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite care desfășoară activități de creștere a animalelor, conform Legii zootehniei nr. 72/2002. Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plați directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat."

Curtea nu va reținerea fondate aspectele de nelegalitate invocate de recurenții-reclamanți cu privire la dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 246/2008.

Acest ordin a fost legal emis în raport de dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006 deoarece autoritatea avea obligația de a stabili prin ordin condițiile specifice și criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plată cu obligația de a respecta reglementările comunitare în domeniu.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) lit. b)} din O.U.G. nr. 125/2006, suprafața agricolă eligibilă poate avea categoria de folosință "pajiști permanente - pășuni și fânețe - terenul utilizat pentru păsunatul animalelor sau pentru producerea de furaje."

De asemenea, conform art. 7 alin. (1| lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie sa prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de fotosință si să poată face dovada că utilizează terenul, respectiv pentru pășunat sau pentru recoltat furaje, așa cum se detaliaza la art. 5 alin. (1) lit a) și art. 8 lit. b) din Ordinul nr. 246/2008.

Iar conform art. 6 din Ordinul nr. 246/2008 documentele prevăzute la art. 4 și 5 se prezintă "dup caz" la depunerea cererii de plată sau la solicitare existând două situații cu cerințe specifice.

În prima ipoteză, când pajiștile comunale se utilizează pentru pășunat, alături de documentele prevăzute la art. 4 din Ordinul 246/2008, prin care se face dovada dreptului de folosință, se anexează documentele prin care se face dovada utilizării efective a terenului pentru pășunat care sunt prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordin, respectiv adeverință eliberată de consiliul local din care să reiasă poziția din Registrul agricol și numărul de animale, pe specii și categorii.

În situația în care pajiștile comunale se utilizează pentru recoltat furaje necesare creșterii animalelor, alături de documentele prevăzute la art. 4 din Ordinul 246/2008, se anexează copie a facturii de valorificare a fânului recoltat de pe suprafața de pășune sau copie a documentelor care atesta efectuarea lucrărilor de întreținere a pășunii, astfel cum este prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordi.

În cauză condiția deținerii animalelor înscrise în Registrul agricol pentru acordarea de plăți nu încalcă prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 125/2006, deoarece plățile nu se acordă în raport de numărul de animale.

În mod legal prima instanță a apreciat în sensul legalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din Ordinul nr. 246/2008 în raport de dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006, recurenții-reclamanți neavând un drept vătămat deoarece nu se poate reține introducerea pe cale indirectă a unei condiții suplimentare neprevăzute de actul normativ cu forță juridică superioară.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat în cadrul recursului având ca obiect dispozițiile art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 246/2008, Curtea îl apreciază ca nefondat în cauză neputându-se reține aspectul limitării atribuțiilor administrative locale privind atribuirea pajiștilor comunale sau îngrădirea vreunui drept al reclamanților în calitate de beneficiari de plăți conform O.U.G. nr. 125/2006.

În mod corect prima instanță a analizat legalitatea dispoziției contestate în raport de dispozițiile Legii zootehnice nr. 72/2002 deoarece dispozițiile contestate nu se referă la modul în care reprezentanții administrației publice locale atribuie spre folosință pajiștile comunale că prevede un drept al consiliului local de a dispune asupra modului de administrare a pajiștilor comunale.

Reclamanții-recurenți ca beneficiari ai plăților în baza O.U.G. nr. 125/2006 nu au un drept recunoscut de lege vătămat de dispozițiile contestate cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. a) și art. 5 alin. 2 din Ordinul nr. 246/2008.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. - va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5428 din 18 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.