ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5039/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 aprilie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul Composesoratul Meteșana a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ulterior și cu pârâtul Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, anularea adresei nr. x/01.04.2014 raportat la anul 2008; plata sumei de57.228,22 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 190,00 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Cheile Trăscău în zona/tipul funcțional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Iezerul Trascău, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamente silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2008; obligarea la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal, începând cel puțin cu data de 01.04.2017, dată la care creanța a devenit exigibilă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 265/7.11.2014, Curtea de Apel București:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice;

- a respins excepția prematurității cererii invocată de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură București;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Composesoratul Meteșana, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură București;

- a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 57.228,22 RON compensații bănești reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafața de 190 ha, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Cheile Trascău, pentru anul 2008, precum și dobânda aferentă, începând cu data de 01.04.2014 și până la data plății;

- a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. x/01.04.2014;

- a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4.300 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2256/15.06.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 265 din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.10.2018, sub dosar nr. x/2014.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 255 din 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul Composesoratul Meteșana, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Composesoratul Meteșana, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă apreciază, în esență, că în mod greșit a admis instanța excepția prescripției dreptului material la acțiune și că există cadru legal național și european în baza căruia intimatul-pârât putea acorda ajutorul de stat aferent anului 2008.

1.4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) a invocat prin întâmpinarea formulată excepția tardivității recursului, susținând că, în raport de data comunicării sentinței recurate (09.01.2019) și data înregistrării recursului la instanța de fond (06.02.2019, astfel cum reiese din mențiunile de pe portalul instanței), recurenta nu a formulat cererea de recurs în termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat acest termen prin dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, invocată prin întâmpinare, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speță, sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 10.01.2019, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 28.01.2019 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea la instanța de fond a recursului la data de 06.02.2019, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Deși excepția tardivității recursului a fost invocată prin întâmpinare, iar aceasta a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 15.05.2019, potrivit dovezii de înmânare atașată la dosarul de recurs, partea recurentă nu a formulat un punct de vedere față de aceasta și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a o combate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată de intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor.

Respinge recursul declarat de reclamantul Composesoratul Meteșana împotriva sentinței civile nr. 255 din data de 28 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.