ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4741/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.07.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării nr. x/29.04.2014 transmisă reclamantei de către pârâtă, prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2014; precum și anularea adresei nr. x/22.05.2014, prin care pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Prin sentința nr. 3500 pronunțată la data de 17 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. și, în consecință, a anulat Notificarea nr. x/29.04.2014 și Adresa nr. x/22.05.2014 emise de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingerii acțiunii în anulare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii recurenta a criticat, în esență, considerentele instanței de fond cu privire la interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, în sensul că pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate avea obligația să comunice consumul de medicamente și nu valoarea acestui consum.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 520 din 13 februarie 2018, a admis recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 3500 din 17 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, instanța de control judiciar a reținut, în referire la includerea taxei pe valoarea adăugată (TVA) în consumul individual de medicamente transmis de către recurenta-pârâta C.N.A.S. intimatei-reclamante, că notificarea anulată de Curtea de Apel București este conformă cu dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece include TVA în valoarea totală a vânzărilor de medicamente.

Totuși, în condițiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 20.02.2013, mai exact a sintagmei "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în virtutea efectelor acestei decizii obligatorii a instanței de contencios constituțional a reținut aplicabilitatea acestei decizii în cauza pendinte, respingând critica recurentei ca neîntemeiată, reținând că notificarea se întemeiază pe un text neconstituțional.

S-a stabilit ca în rejudecarea cauzei instanța de fond să lămurească chestiunea deductibilității TVA, având în vedere că în cuprinsul notificării se face referire la faptul că TVA urmează să fie dedusă de către deținătorul autorizației de punere pe piață, însă mențiunea este neclară în contextul în care noțiunea de "deductibilitate a TVA" are un sens tehnic precis în cadrul mecanismului de taxare și nu se identifică cu neincluderea TVA în valoarea vânzărilor.

Totodată, a reținut că o consecință a acestei includeri nu constă în anularea în întregime a notificării, ci strict în anularea parțială a acesteia, în ceea ce privește TVA inclusă în algoritmul de calcul, în clarificarea aspectelor evidențiate instanța de fond urmând să analizeze toate criticile de nelegalitate și de netemeinicie cu privire la Notificarea nr. x/29.04.2014, care nu au fost analizate cu ocazia primei judecăți pe fond.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la 10.08.2018 sub nr. x/2014*.

Prin sentința civilă nr. 5252 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; s-a anulat, în parte, notificarea nr. x/29.04.2014 și adresa nr. x/22.05.2014 în ceea ce privește includerea TVA-ului în consumul de medicamente, și s-a respins, în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri pronunțate în rejudecare a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă a criticat sentința de fond, sub un prim aspect referitor la includerea TVA-ului în consumul de medicamente transmis către reclamantă pentru trimestrul I 2014, susținând în acest sens că în mod greșit a aplicat instanța de fond Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată".

A opinat recurenta în sensul că, în speță, nu este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, având în vedere că această decizie a analizat prevederile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011, care stabileau formula de calcul a contribuției trimestriale, iar în cauza de față formula de calcul care s-a aplicat era cea prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2013. În ipoteza contrară, a susținut că prin decizia instanței de contencios constituțional nu s-a stabilit că are obligația de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuție trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA.

A evocat dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 în temeiul cărora obligația de a calcula contribuția îi revine deținătorului de autorizație de punere pe piață, în speță intimatei-reclamante, aceasta având obligația de a scădea TVA-ul din consumul individual, înainte de a calcula contribuția trimestrială. Relativ la această susținere a arătat că i-a adus la cunoștință reclamantei prin intermediul mențiunii inserate la pct. 2 din notificarea contestată, că pentru trimestrul I 2014 consumul de medicamente suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare deținător de autorizație de punere pe piață.

În continuare, a enunțat dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, susținând că nu a avut temei legal pentru a transmite consumul individual către deținătorii de autorizații de punere pe piață decât cu includerea TVA-ului, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale și medicamente către casele de asigurări de sănătate și suportate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății este inclus și TVA.

Așadar, a considerat că excluderea TVA-ului din consumul centralizat de medicamente, de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, echivalează cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, deoarece mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul C.N.A.S. suportat din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății și, ca urmare, din moment ce acest preț include și TVA, în mod firesc și consumul înregistrat va include TVA.

A făcut o succintă expunere a modalității în care se efectuează calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, precum și a elementelor avute în vedere la acest calcul, reiterând faptul că nu avea temei legal pentru a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, prin notificarea contestată de către reclamantă aducându-i-se acesteia la cunoștință că pentru trimestrul I 2014 consumul de medicamente conține și TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare deținător de autorizație de punere pe piață.

A susținut astfel că reclamanta avea posibilitatea să-și deducă TVA-ul stabilit în procent de 9 % înainte de calcularea contribuției trimestriale, în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal, sub acest aspect considerând că nu se aduce atingere principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, cum în mod greșit susține reclamanta. Totodată, a susținut că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

A subliniat că potrivit legislației naționale taxa clawback este o obligație fiscală alături de taxe și impozite datorate conform legii, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 125 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care reglementează taxa pe valoarea adăugată și prevăd în acest sens că TVA-ul este un impozit indirect datorat la bugetul statului.

Concluzionând pe aspectele evidențiate, recurenta a precizat că includerea TVA-ului în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei prin datele transmise acesteia de către C.N.A.S., nu poate conduce la anularea comunicării înregistrate sub nr. x/29.04.2014, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se ia în considerare prețul medicamentelor decontat din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, iar obligația de a scădea TVA din consumul individual revine în sarcina reclamantei, acțiune independentă și anterioară calculării contribuției.

A mai susținut recurenta că pentru trimestrul I 2014 elementele necesare calculării procentului "p", respectiv CTt și Bat, nu includ TVA, acesta regăsindu-se doar în consumul trimestrial individual, deducerea TVA-ului din consumul individual de medicamente revenind reclamantei, potrivit dispozițiilor legale evocate.

În referire la valoarea consumului de medicamente, înregistrată conform prevederilor art. 5 alin. (4) și alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, a precizat că aceasta a fost determinată de către C.N.A.S. în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, iar medicamentele aferente trimestrului I 2014 au fost decontate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, de către casele de asigurări de sănătate către farmacii și ulterior de acestea către distribuitori și producători.

De asemenea, a arătat că sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul F.N.U.A.S.S. și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale, în speță farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă, furnizori de servicii medicale care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate în acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la deținătorul autorizației de punere pe piață. În această situație se găsește și intimata-reclamantă din cauza pendinte, aceasta încasând contravaloarea medicamentelor în urma plăților făcute de către farmacii, necontestând sumele încasate și nici consumul de medicamente aferente.

În final, a susținut că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, pentru trimestrul I 2014, constituie venituri la bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011.

Așadar, a concluzionat recurenta, având în vedere că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, în condițiile neefectuării plății de către reclamantă ar rezulta o pagubă pentru Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate,ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului asiguraților la medicamente.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 02.07.2019, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond atacate ca fiind temeinică și legală. În esență, a susținut că soluția legală și temeinică nu este aceea ca societatea reclamantă să facă operațiuni și deduceri pe baza datelor comunicate, ci ar trebui ca pârâta C.N.A.S. să comunice ab initio valori ale consumului de medicamente care să nu includă TVA, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013.

În cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimata-reclamantă prin întâmpinarea formulată în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de parte este nefondat, pentru considerentele ce succed.

În temeiul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în continuare.

Din perspectiva contextului factual, se reține că intimata-reclamantă A. S.R.L. a învestit instanța de fond, pe calea prevăzută de art. 1 alin. (1), art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu verificarea legalității notificării nr. x/29.04.2014 emisă de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2014, precum și a adresei nr. x/22.05.2014 prin care Casa Națională de Asigurări de Sănătate a respins contestația administrativă a reclamantei.

Prin sentința nr. 3500 pronunțată în data de 17 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. și, în consecință, a anulat Notificarea nr. x/29.04.2014 și Adresa nr. x/22.05.2014 emise de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Prin Decizia de casare nr. 520 din 13 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 3500 din 17 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de control judiciar a apreciat că este corectă apărarea recurentei-pârâte C.N.A.S. referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011, reținând că notificarea este legală sub acest aspect.

Referitor la includerea taxei pe valoarea adăugată (TVA) în consumul individual de medicamente transmis de C.N.A.S. către intimata-reclamantă, Înalta Curte a constatat că notificarea anulată de Curtea de Apel București este conformă cu dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece include TVA în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, însă aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 20.02.2013, reținând că această decizie produce efecte în cauza pendinte, motiv pentru care a înlăturat criticile recurentei formulate din această perspectivă, consecința fiind anularea parțială a actului în ceea ce privește TVA inclusă în algoritmul de calcul.

Potrivit îndrumărilor din decizia de casare, instanța de fond avea de analizat, în rejudecarea cauzei, toate criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamantă cu privire la Notificarea nr. x/29.04.2014, care nu au fost analizate cu ocazia pronunțării soluției casate, urmând să se pronunțe astfel asupra legalității actelor administrative contestate și prin raportare la celelalte argumente expuse de reclamantă în acțiunea introductivă de instanță.

Soluționând cauza în rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5252 din 11.12.2018, atacată de recurenta-pârâtă, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a anulat, în parte, notificarea nr. x/29.04.2014 și adresa nr. x/22.05.2014 în ceea ce privește includerea TVA-ului în consumul de medicamente, și a respins, în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

În esență, instanța de fond a constatat că pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a efectuat în mod corect calculul contribuției trimestriale prin raportare la o valoare a consumului care include adaosurile comerciale ale distribuitorilor și farmaciștilor, în acord cu jurisprudența instanței de contencios constituțional care a menținut dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora, atât prețul de referință, cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie și taxa pe valoare adăugată.

A mai reținut instanța de fond că nu au fost încălcate principiul nediscriminării, respectiv art. 14 din CEDO și dreptul reclamantei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, și nici prevederile TFUE. Totodată, au fost înlăturate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în referire la numeroasele erori privind includerea unor medicamente ce nu au fost puse niciodată pe piață sau care nu puteau fi puse pe piață în perioada de referință întrucât erau expirate sau pentru care valoarea consumului depășește cu mult valoarea vânzărilor reclamantei, reținând că studiile de piață pot fi relevante pentru strategiile de vânzări, însă ele nu pot fundamenta o critică de nelegalitate a unui act administrativ.

Astfel cum rezultă din considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, prima critică a recurentei-pârâte vizează interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de fond a prevederilor legale incidente pe aspectul includerii TVA-ului în consumul de medicamente transmis de pârâta C.N.A.S. către reclamantă pentru trimestrul I 2014.

Contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe sub acest aspect reflectă o corectă aplicare a legii, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, în cauza pendinte producând efecte Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, astfel cum a statuat instanța de control judiciar în primul ciclu procesual, prin decizia de casare.

Critica de nelegalitate referitoare la includerea TVA în consumul individual de medicamente a primit deja o dezlegare în sensul aprecierii acesteia ca întemeiată, notificarea contestată în cauză fiind nelegală din această perspectivă deoarece se întemeiază pe un text de lege declarat neconstituțional, consecința fiind anularea parțială a actului în ceea ce privește TVA inclusă în algoritmul de calcul. Altfel spus, includerea TVA în baza de calcul înseamnă că taxa clawback este calculată în funcție de valoarea unei alte taxe, ajungându-se la o dublă impozitare, aspect care încalcă principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale.

Așadar, Înalta Curte constată că această chestiune de drept dedusă judecății a fost rezolvată într-un mod obligatoriu prin Decizia 520/2018 din 13 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în primul ciclu procesual, prin care s-a statuat, relativ la Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, că: "Prin această decizie s-a arătat că în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), iar nu și asupra altor taxe și că "(...) aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională (...)" motiv pentru care sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 a fost declarată neconstituțională.

În consecință, critica recurentei va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece notificarea se întemeiază pe un text neconstituțional.

Este adevărat că în cuprinsul notificării se face referire la faptul că TVA urmează să fie dedus de deținătorul autorizației de punere pe piață, dar mențiunea este neclară în contextul în care noțiunea de "deductibilitate a TVA" are un sens tehnic precis în cadrul mecanismului de taxare și nu se identifică cu neincluderea TVA în valoarea vânzărilor. În schimb, consecința acestei includeri nu constă în anularea în întregime a notificării, ci strict la anularea parțială a acesteia, în ceea ce privește TVA inclusă în algoritmul de calcul".

Ca urmare, nu vor fi primite criticile recurentei-pârâte în sensul inaplicabilității în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 pe considerentul că această decizie a analizat prevederile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 și nu dispozițiile art. 3 alin. (2) din același act normativ, în temeiul cărora s-a aplicat formula de calcul în prezenta cauză, câtă vreme aspectul de nelegalitate vizează includerea TVA în consumul individual de medicamente și acesta a fost dezlegat în mod definitiv și obligatoriu prin decizia de casare, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Sub acest aspect, în mod judicios a reținut judecătorul fondului prevederile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora: "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul", critica de nelegalitate în discuție nemaiputând fi supusă analizei în rejudecare.

A mai criticat recurenta-pârâtă sentința de fond sub aspectul argumentelor instanței referitoare la întinderea bazei de calcul și, implicit, a taxei datorate, relativ la valoarea consumului de medicamente înregistrată conform prevederilor art. 5 alin. (4) și alin. (6) din O.U.G. nr. 71/2011. Din această perspectivă a susținut că medicamentele aferente trimestrului I 2014 au fost decontate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate de către casele de asigurări de sănătate către farmacii și ulterior de acestea către distribuitori și producători și că reclamanta, la rândul său, a încasat contravaloarea acestor medicamente în urma plăților făcute de către farmacii și nu a contestat sumele încasate și nici consumul de medicamente aferente.

Din această perspectivă se cuvine a se aminti faptul că valoarea consumului de medicamente conține TVA, deoarece se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate. Aceasta nu presupune, însă, o lipsă de conformitate cu sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, întrucât se impune a se face distincție între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere prețurile de decontare care cuprind TVA, și stabilirea bazei de impunere în vederea declarării și plății contribuției clawback. Aceasta din urmă este, într-adevăr, o obligație a contribuabilului căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu spiritul Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obținerea valorii bazei de impunere, însă acest aspect nu este de natură a înlătura elementul de nelegalitate, deoarece obligația reclamantei este de a calcula, declara și achita contribuția clawback în conformitate cu datele comunicate în notificare, respectiv procentul "p" și valoarea consumului de medicamente aferent reclamantei A., în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 77/2011.

În referire la consumul de medicamente pentru trimestrul în discuție, suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, este de observat faptul că acesta se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene.

Această valoare se obține, așadar, prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate.

Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însușite și asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate și transmise C.N.A.S., iar aceste date se impuneau a fi transmise reclamantei-intimate în conformitate cu prevederile legale incidente în vigoare, aceasta din urmă având obligația de a efectua calculul contribuției potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, pe baza valorilor comunicate de către C.N.A.S., orice altă operațiune prealabilă putând conduce la un rezultat diferit și la un cuantum al taxei neconform situației de fapt.

În considerarea acelorași argumente nu pot fi reținute nici susținerile recurentei-pârâte referitoare la faptul că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale, și că, în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților, întrucât aceste aspecte nu sunt de natură a determina neîndeplinirea obligației sale legale de a comunica datele corecte deținătorului autorizației de punere pe piață și, implicit, nu pot conduce la înlăturarea elementului de nelegalitate constatat în cuprinsul actului administrativ contestat.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ care a făcut obiectul controlului de legalitate în cauza pendinte sub aspectul includerii TVA-ului în consumul de medicamente, fiind nefondate criticile formulate de către recurenta-pârâtă sub acest aspect, prima instanță pronunțând astfel o soluție cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material. Totodată, având în vedere că reclamanta nu a criticat soluția primei instanțe sub aspectul celorlalte critici de nelegalitate invocate și respinse conform dezlegărilor reținute, hotărârea de fond urmează a fi menținută și din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse la pct. 7 din prezenta decizie, Înalta Curte, constatând că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul pârâtei ca nefondat și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 5252 din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.