ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6099/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2017 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta B. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate: - anularea notificării nr. x/30.01.2017, transmisă reclamantei de către C.N.A.S., prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV al anului 2016; - anularea adreselor nr. x/03.03.2017 și nr. y/10.04.2017, prin care C.N.A.S. a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 182 pronunțată la 14 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă B. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, după o amplă detaliere a situației de fapt, recurenta a formulat următoarele critici împotriva sentinței atacate: În ceea ce privește motivul de nelegalitate privind nemotivarea notificării nr. x/30.11.2017 și imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente și a procentului "p", recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a constatat în mod greșit că C.N.A.S. s-a conformat obligațiilor legale și nu a analizat aspectele invocate de reclamantă, privind imposibilitatea verificării realității concrete a datelor comunicate de pârâtă. Pârâta are obligația de a comunica plătitorului taxei trimestriale valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferente vânzărilor debitorului, or notificarea nu cuprinde o explicație a valorilor comunicate, fiind motivată doar în drept, iar nu și în fapt. Instanța de fond a analizat doar aspectele care țin de motivarea în drept, iar nu și de motivarea în fapt a notificării. A apreciat recurenta-reclamantă că sunt greșite considerentele primei instanțe în sensul că notificarea cuprinde elementele obligatorii potrivit specificului său. Obligația de motivare nu poate fi considerată îndeplinită cât timp notificarea nu cuprinde elementele necesare care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului de stabilire a bazei de calcul. Dispozițiile art. 3 alin. (3) și (5) și art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 obligă C.N.A.S. să comunice reclamantei consumul de medicamente suportat din bugetul FNUASS și Ministerul Sănătății, aferent vânzărilor realizate de aceasta, iar nu o valoare economică raportată la prețurile de referință/de decontare a acelor medicamente. Referitor la motivul de nelegalitate vizând greșita includere a T.V.A. în valoarea de calcul, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a analizat argumentele privind includerea T.V.A. în datele comunicate către reclamantă. Valorile comunicate prin notificare cuprind atât adaosurile celorlalți distribuitori, cât și T.V.A., a cărei includere este confirmată de Anexa la notificare și este contrară jurisprudenței Curții Constituționale. Menționarea în notificare a posibilității deducerii T.V.A. nu este de natură a înlătura elementul de nelegalitate, întrucât reclamanta este obligată să calculeze contribuția potrivit O.U.G. nr. 77/2011, strict pe baza valorilor comunicate de C.N.A.S., orice altă operațiune prealabilă, precum deducerea T.V.A., urmând a conduce la un cuantum al taxei neconform cu datele comunicate. În privința caracterului discriminatoriu al taxei clawback, prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparțin reclamantei, respectiv nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalți participanți din lanțul de distribuție în baza de calcul a taxei, recurenta-reclamantă a susținut că sunt eronate concluziile primei instanțe bazate pe jurisprudența Curții Constituționale. Contrar celor reținute de prima instanță, opinia constantă a Curții Constituționale este în sensul că nu există discriminare între DAPP și distribuitori/farmacii, câtă vreme taxa se stabilește prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte. Or, raportarea la valoarea de compensare nu rezultă din lege, ci dintr-o interpretare a legii, care trebuie controlată de instanțe, astfel că revine instanței obligația de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de C.N.A.S. la momentul emiterii actului atacat este conform cu legea. Dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 impun C.N.A.S. să comunice consumul aferent fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum, raportat la prețurile de referință, astfel încât adaosurile de distribuție și farmacie să facă parte din structura prețului de decontare a medicamentelor. A mai arătat recurenta-reclamantă că este nelegală stabilirea valorii taxei prin raportare la sume pe care nu le încasează (adaosurile comercianților). Stabilirea taxei clawback prin raportare la prețurile de referință ale medicamentelor conduce la o situație discriminatorie, fiind încălcat principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, principiul protecției proprietății și principiul certitudinii impunerii fiscale. Referitor la determinarea corectă a consumului aferent fiecărui plătitor de contribuție, recurenta-reclamantă a apreciat că notificarea comunicată este nelegală, reiterând aspectele referitoare la obligația comunicării consumului trimestrial prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu a valorii pecuniare a acestui consum, determinată de prețurile de referință/decontare din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății. De asemenea, în lipsa administrării probei cu expertiză, solicitare formulată de reclamantă, dar respinsă de instanța de fond, nu există posibilitatea de a verifica dacă dispozițiile legale au fost respectate și dacă baza de impozitare nu a fost mărită artificial, înregistrările în sistemul informatic de către unitățile sanitare cu paturi/farmaciile cu circuit închis neputând fi considerate o probă absolută în acest sens, cu atât mai mult cu cât C.N.A.S. a recunoscut existența unor înregistrări eronate. În privința erorilor de raportare în consum a medicamentelor, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond nu a efectuat o analiză concretă în privința următoarelor medicamente: CIM W 04479002, W 04479005, W 08255001, W 08927002, W 08255003, W 08418002, fiind eronată motivarea instanței conform căreia includerea codurilor CIM ale acestor medicamente în anexa notificării s-a realizat pe baza declarației trimestriale depuse de societate. Contribuția trimestrială este stabilită prin raportare la consumul de medicamente raportat de casele județene către C.N.A.S., iar nu în baza declarațiilor depuse de societate, care nu poate cunoaște în concret consumul raportat de casele judetene. Prin urmare, în condițiile în care C.N.A.S. nu a verificat în totalitate, în faza procedurii administrative, aspectele învederate de reclamantă și instanța de fond a respins administrarea probei cu expertiză și nu au fost depuse documente care să confirme realitatea consumului, a fost negat dreptul societății de a verifica acest consum și modalitatea de calcul.

Apărările formulate de intimat/ă Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta B. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ notificarea nr. x/30.01.2017, prin care pârâta C.N.A.S. a comunicat datele necesare stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV al anului 2016 și adresele nr. x/03.03.2017 și nr. y/10.04.2017, prin care s-a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă. Fiind învestită cu recursul declarat de societatea reclamantă împotriva soluției de respingere a acțiunii formulate, Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor prin care se reiterează nemotivarea actului administrativ contestat, din perspectiva imposibilității verificării realității datelor comunicate. Din cuprinsul Notificării nr. x/30.01.2017, rezultă că autoritatea intimată-pârâtă a comunicat recurentei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, cât și elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent fiecărui trimestru în litigiu, conform anexei la notificare. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu invocă lipsa motivării actului administrativ contestat, ci imposibilitatea verificării datelor comunicate centralizat de intimata-pârâtă C.N.A.S., prin raportare la sursele efective ale consumurilor înregistrate pe canalele de eliberare a medicamentelor, reclamanta susținând că nu are nicio pârghie de control a informațiilor primite în vederea calculării contribuției clawback. Astfel fiind, criticile reclamantei cu privire la lipsa motivării actului administrativ se circumscriu unor argumente de neconstituționalitate a normei, vizând lipsa de transparență fiscală și nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancționabile de către instanța de contencios administrativ, în condițiile în care notificarea respectă întru totul conținutul stabilit prin dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Reclamanta urmărește, în realitate, obținerea unor date suplimentare, a căror comunicare nu incumbă C.N.A.S. în aplicarea dispozițiilor acestui act normativ. Înalta Curte, ca și instanța de fond, analizează legalitatea notificării contestate în raport de legislația incidentă la data emiterii (ianuarie 2017), iar pentru argumentele anterior expuse, este întemeiată concluzia respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 de către autoritatea emitentă. Cât timp normele juridice amintite nu sunt abrogate sau declarate neconstituționale, ele se impun ca atare instanței de judecată în soluționarea cauzei de față. Întrucât intimata-pârâtă a comunicat informațiile impuse de prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar la baza acestora rezultă că stau date concrete existente în sistemul anume nominalizat de norma juridică incidentă, nu se poate reține insuficienta motivare a actului administrativ atacat. Consumul de medicamente pentru trimestrul IV 2016 în discuție, suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene. Respectiva valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială. Potrivit art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3.11.2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însușite și asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate și transmise C.N.A.S., iar aceste date au fost transmise recurentei așa cum au fost comunicate C.N.A.S. Așadar, ceea ce s-a pus la dispoziția recurentei-reclamante sunt informațiile a căror comunicare a fost reglementată de legiuitor ca fiind obligatorie, iar, câtă vreme a inclus în notificarea contestată toate datele prevăzute cu caracter obligatoriu de dispozițiile legale, nu se poate considera că informațiile furnizate de C.N.A.S. sunt netransparente. Actele normative incidente nu stabilesc în sarcina C.N.A.S. obligația urmăririi trasabilității unui medicament pe piață, astfel încât la nivelul acesteia să existe informații legate de activitatea comerciala a unui deținător de autorizație de punere pe piață. Prin urmare, coroborând valoarea procentului "p" cu modalitatea de calcul a acestuia prevăzută la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și valoarea totală de consum afișată pe site-ul C.N.A.S., aceasta din urmă nu a făcut decât să respecte prevederile legale referitoare la modalitatea de calcul a procentul "p" instituită de O.U.G. nr. 77/2011, precum și ale legislației secundare aferente. În condițiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei-reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislația în vigoare, precum și actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislației principale, care nu au fost atacate și anulate pentru nelegalitate, nu se poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale acesteia. În ceea ce privește includerea T.V.A. în valorile de consum comunicate reclamantei pentru calcularea contribuției, se constată că datele existente la nivelul C.N.A.S. (consumul centralizat de medicamente) includ T.V.A. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 (forma în vigoare la data emiterii notificării contestate), "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate". Așadar, intimata-pârâtă C.N.A.S. are obligația de a comunica reclamantei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include și T.V.A.), nefiind stipulată o obligație legală în sarcina C.N.A.S. de a deduce T.V.A. din consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și comunicat DAPP. Textul de lege indică, dincolo de obligația C.N.A.S. de a transmite persoanelor vizate consumul centralizat de medicamente și baza probatorie a determinării acelui consum, adică potrivit datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acestea conținând T.V.A. Astfel fiind, datele comunicate de către intimata-pârâtă în vederea calculării contribuției trimestriale aferente trimestrului IV 2016 includ în mod corect și T.V.A. Cât privește persoana obligată la deducerea T.V.A. din valoarea consumului de medicamente, aspect contestat de recurenta-reclamantă, care a susținut că această obligație nu-i revine potrivit legii, Înalta Curte reține că reclamanta este obligată a efectua calculul contribuției potrivit formulei din art. 3, pe baza valorilor comunicate de C.N.A.S., dar și conform celorlalte date cuprinse în notificare, printre care se regăsește și mențiunea conform căreia consumul de medicamente "conține T.V.A., urmând ca acesta să fie dedusă de fiecare persoană obligată la plata contribuției trimestriale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare". Se reține, totodată, că, prin Decizia nr. 39/2013, Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională calcularea contribuției la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituțională includerea T.V.A. în baza de impunere a contribuției claw-back. Însă, Curtea Constituțională nu a stabilit că C.N.A.S. are obligația de a deduce T.V.A. din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuție trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă T.V.A. Punerea în acord a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 cu soluția și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 s-a realizat în primul rând prin dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 17/23.08.2012, care a prevăzut că: "Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 […], unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată iar BAt este de 1.515 milioane RON.". Or, potrivit pct. 1 al notificării contestate, valorile CTt și BAt comunicate nu includ T.V.A., fiind astfel respectată norma legală. Ulterior, prin dispozițiile dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, statuând că: "(3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea T.V.A.-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8)." Pe cale de consecință, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 anterior citat (forma în vigoare la data emiterii notificării contestate), obligația de a calcula taxa clawback îi revine deținătorului de autorizație de punere pe piață, în speța de față recurentei-reclamante, acesta având obligația de a deduce T.V.A. înainte de a calcula contribuția trimestrială. Înalta Curte constată, așadar, că mențiunile referitoare la T.V.A. din cuprinsul notificării nr. x/30.01.2017 respectă atât considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 17/2012, cât și prevederile legale ale art. 7 din O.G. nr. 17/2012 și art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, arătând că CTt și BAt, componente de calcul ale contribuției, nu includ T.V.A., iar stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea T.V.A. din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Referitor la criticile vizând modul de stabilire a bazei de calcul a contribuției clawback prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, respectiv prin includerea adaosurilor distribuitorilor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuției, se constată că, în esență, recurenta-reclamantă a susținut că taxa trimestrială este calculată în mod greșit asupra valorii de compensare a medicamentelor, care include atât prețul medicamentului, cât și adaosurile distribuitorilor, aspect de natură a genera un tratament discriminatoriu și a conduce la încălcarea principiilor fiscale fundamentale (justa așezare a sarcinilor fiscale, certitudinea impunerii fiscale). Înalta Curte va respinge, ca nefondate, susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiilor fiscalității, instanța de fond reținând corect că, în raport cu prevederile art. 3 4 din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea contribuției se face prin raportare la valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Este de necontestat împrejurarea că, în valoarea consumului raportat de farmacii și distribuitori către C.N.A.S. sunt incluse și adaosurile comerciale practicate de agenții economici de pe lanțul de distribuție (adaosul comercial de distribuție și adaosul de farmacie), însă criticile reclamantei vizează însuși modul în care legiuitorul a reglementat mecanismul de calcul al taxei parafiscale, care poate face obiectul unei eventuale sesizări adresate Curții Constituționale, iar nu al controlului instanței de contencios administrativ. În lipsa unor argumente legate de modul concret de determinare a valorii consumului, susținerile recurentei în sensul că intimata-pârâtă C.NA.S. ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție și nu valoarea consumului de medicamente, raportat la valoarea de compensare a medicamentelor, constituie, în realitate, critici ce vizează justețea reglementării, iar nu legalitatea actelor emise de autoritate în executarea legii. Or, instanța de contencios administrativ nu poate valorifica opinia reclamantei întrucât ar însemna ca aceasta să se substituie legiuitorului și să statueze altfel decât a fost edictată voința acestuia. De asemenea, susținerile privind greșita includere a adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro și ale farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente nu pot fi primite deoarece sunt în contradicție cu cele afirmate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa constantă. În acest sens sunt considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 484 din 25.09.2014, potrivit cărora: "În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.". Totodată, Curtea Constituțională a reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Înalta Curte va avea în vedere și considerentele Curții Constituționale din decizia nr. 249 din 21.05.2013: "taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011". Prin urmare, în cauză nu a fost reliefată o situație de încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, respectiv a certitudinii impunerii și nici crearea unei situații discriminatorii în sensul celor susținute de reclamantă. Reclamanta a contestat obligarea plătitorul contribuției să suporte sarcini fiscale pentru veniturile realizate de alte entități, motiv de nelegalitate care privește, astfel cum s-a arătat anterior, însăși modalitatea de legiferare a contribuției trimestriale, iar nu un aspect de nelegalitate propriu actului administrativ contestat. În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă C.N.A.S. a comunicat reclamantei valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor, raportat la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, chiar dacă prețul final include și eventuale adaosuri practicate de agenții economici interpuși în lanțul de distribuție, împrejurare care nu poate fi interpretată ca fiind nelegală ori ca având caracter discriminatoriu. În ceea ce privește includerea în baza de calcul a contribuției pentru medicamentele având coduri CIM W04479002, W04479005, W08255001, W08927002, x, W0848002, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat efectiv și a soluționat în mod corect motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, având în vedere faptul că toate aceste coduri au fost menționate în Lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuție trimestrială, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011. De asemenea, recurenta pretinde, fără temei, că unele dintre aceste coduri nu îi aparțin, iar altele sunt aferente aceluiași medicament, dar în altă formă de prezentare a ambalajului, omițând faptul că există posibilitatea ca între data achiziționării unui medicament și data eliberării acestuia către pacient să existe un decalaj de timp. Astfel, medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unități sanitare și centre de dializă și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă. A mai susținut recurenta-reclamantă că CNAS nu a verificat în totalitate, în faza procedurii administrative, aspectele învederate de reclamantă, iar instanța de fond a respins administrarea probei cu expertiză, deși nu erau depuse documente care să confirme realitatea consumului, fiind negat, astfel, dreptul societății de a verifica acest consum și modalitatea de calcul. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat, concret, ce elemente ale contestației administrative nu au fost verificate de către intimata-pârâtă, câtă vreme, cum s-a arătat anterior, prin contestație nu s-au formulat critici exprese decât cu privire la două medicamente din listă, iar autoritatea a efectuat verificări cu privire la acestea. Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, obligând reprezentantul C.N.A.S. să depună la dosar înscrisurile cerute de reclamantă, care justifică emiterea actului administrativ, respectiv situația detaliată a raportărilor din sistemul centralizat, cu precizarea unităților raportoare în ceea ce privește consumul atribuit reclamantei și documentele justificative în baza cărora a fost raportat consumul aferent codurilor contestate. Aceste înscrisuri au fost depuse în format electronic (CD - dosar fond), astfel încât criticile recurentei sunt nefondate, aceasta având cunoștință de documentele referitoare la consumul de medicamente și având posibilitatea verificării lor. Din această perspectivă sunt nefondate și criticile vizând neadministrarea probei cu expertiză, câtă vreme această probă este încuviințată de către instanța de judecată numai în ipoteza în care există sesizări punctuale pentru anumite medicamente, care să facă necesare verificări din partea unui expert. În cauză, însă, aspectele sesizate de reclamantă au fost clarificate prin înscrisurile administrate ca probă, iar prima instanță a apreciat, în mod just, că expertiza financiar-contabilă nu era utilă soluționării cauzei. Neîntemeiat este și argumentul conform căruia instanța a reținut greșit că includerea unui medicament în declarația trimestrială echivalează cu asumarea consumului, contribuția trimestrială fiind stabilită prin raportare la consumul de medicamente raportat de casele județene către C.N.A.S., iar nu în baza declarațiilor depuse de reclamantă. În realitate, instanța de fond a precizat că DAPP au obligația, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, de a depune lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, iar dacă se constată că unele din aceste medicamente nu au fost comercializate, atunci au obligația de a-și proba susținerile. Acest argument nu contestă și nu contravine modului legal de calcul al taxei, stabilit de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul FNUASS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. De altfel, în tot cuprinsul sentinței, instanța de fond a indicat modalitatea legală de calcul a taxei, fără a reține, cum greșit susține recurenta-reclamantă, că taxa s-ar calcula conform listei depuse la C.N.A.S. Pentru considerentele expuse, constatând că hotărâre primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.