ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4682/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la data de 17.01.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., B. și Asociații în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a formulat cerere de anulare a actului administrativ emis de pârâtă la data de 22.11.2019, solicitând instanței să dispună: 1. anularea Comunicării nr. 715374 privind rezultatul aplicării procedurii proprii organizată pentru atribuirea unui acord-cadru de prestare servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj CIRDI emisă de M.F.P. la data de 22.11.2019 ("Comunicarea"), cu consecința obligării M.F.P. de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru de reprezentare având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (CIRDI)" ("Procedura"); 2. suspendarea executării Comunicării și, implicit, a acordului-cadru având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (CIRDI)", până la soluționarea definitivă a cauzei, în cazul în care la data judecării prezentei cereri Autoritatea Contractantă a încheiat deja sus menționatul acord-cadru;

Obligarea M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 961 din data de 14 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru și a respins, în consecință, acest capăt de cerere; a respins cererea formulată de reclamanta A., B. și Asociații, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 961 din data de 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. "C.", înființată după reorganizarea prin divizare parțială, prin desprinderea părții din patrimoniul de afecțiune (active și pasive) al Societății "A., B. și Asociații" invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Prin primul motiv de recurs se solicită casarea hotărârii civile recurate ca urmare a încălcării regulii de procedură referitoare la dreptul la un proces echitabil și a principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, care atrag sancțiunea nulității, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Sub acest aspect se arată că, prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității în baza unor motive proprii, complet distincte de motivele invocate întâmpinarea MFP, care nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților și în mod greșit a reținut se impune această soluție în raport de dispozițiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "hotărârea este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora" prin prisma faptului că "reclamanta nu a înțeles să solicite introducerea în cauză a celorlalți ofertanți care au depus oferte în cadrul procedurii". MFP invocase în susținerea excepției inadmisibilității, că "nu există temei legal pentru asemenea solicitare, în condițiile în care în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu sunt expuse critici cu privire la modalitatea de evaluare a celorlalte oferte depuse în cadrul procedurii", însă instanța de fond a admis această excepție "întrucât reclamanta nu a înțeles să solicite introducerea în cauză a celorlalți ofertanți care au depus oferte în cadrul procedurii", astfel că soluționând cauza în ceea ce privește primul capăt de cerere constând în anularea Comunicării MFP nr. 715374/22.11.2019 în baza unor motive proprii, neinvocate în întâmpinarea MFP și nesupuse de către instanța de fond dezbaterii contradictorii a părților, instanța a încălcat art. 13 (1), art. 14 (4), (5), (6), art. 22 (6), (7) și art. 224 din C. proc. civ., fiind încălcate Drepturi Fundamentale ale recurentei-reclamante și principii ale dreptului, precum: dreptul la apărare, principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil. Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că Instanța de Fond a aplicat greșit normele de drept aplicabile în speță, respectiv cerințele Caietului de Sarcini. Astfel, instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă nu îndeplinește cerințele minime obligatorii prevăzute în Caietul de Sarcini, având în vedere următoarele: - Litigiile depuse de reclamantă în oferta adresată pârâtului se bazează pe prevederi contractuale și nu pe acorduri bilaterale sau multilaterale privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor și Tratatul Carta Energiei, așa cum se prevede la lit. a) din Nota de la pagina 1 din caietul de sarcini. - De asemenea, din documentația existentă la dosar reiese că litigiul ARB/09/19 nu îndeplinește cerința prevăzută la pct. 2 lit. b) din caietul de sarcini, respectiv asigurarea reprezentării juridice și a câștigării a cel puțin unui litigiu arbitral investițional internațional judecat potrivit Regulilor de arbitraj UNCITRAL. - Din materialul probator existent la dosarul cauzei reiese că litigiul evocat de către reclamantă în susținerea îndeplinirii cerinței minime de la pct. 2 lit. b) din caietul de sarcini nu a fost soluționat printr-o decizie de admitere a acestuia, ci prin întreruperea procedurii arbitrajului potrivit regulii (ICSID43/1), înainte de pronunțarea hotărârii. - Reclamanta susține că a îndeplinit și cerința de la pct. 2 lit. c) din caietul de sarcini, întrucât la data depunerii ofertei reclamantei printre membrii ce făceau parte din echipa de reprezentare se afla și domnul D., care a asigurat reprezentarea în dosarul ARB 08/16, fiind menționat în hotărârea CIRDI. Curtea apreciază că susținerea nu este întemeiată deoarece această cerință se referă la persoana ofertantului, iar domnul D. făcea parte din echipa de reprezentare a societății E. la momentul pronunțării hotărârii arbitrale CIRDI, și nu din echipa de reprezentare a reclamantei la data emiterii hotărârii CIRDI. Raportat la cele expuse anterior consideră că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material aplicabile, în speță cerințele minimale ale Caietului de Sarcini, după cum urmează: Cu privire la critica de nelegalitate a recurentei privind motivarea instanței potrivit căreia litigiile depuse se întemeiază pe prevederi contractuale și nu pe acorduri de promovare și protejare a investițiilor și/sau Tratatul Carta Energiei se menționează că Autoritatea Contractantă face referire în Documentația de Atribuire la "acord de promovare și protejare investițiilor și/sau Tratatul Carta Energiei" și nu la tratat internațional bilateral de promovare și protejare a investițiilor iar noțiunea de acord este acoperită în semantica juridică uzuală de noțiunea de contract. Or, în cazul litigiilor ARB 14/6, 14/7, 17/39, 17/40, 17/38, 13/25, 15/41, 10/20 și 09/19 au fost depuse probe din care rezultă că acele contracte investiționale internaționale ce au format obiectul respectivelor litigii au fost contracte încheiate direct între statul Gambia și clienții reprezentați juridic de membrii echipei propuși de Asociere, ceea ce reprezintă încheierea unor cvasi-tratate internaționale. Astfel, atât printr-un tratat bilateral de investiții cât și prin Tratatul Carta Energiei ca și printr-un contract investițional internațional statul gazdă garantează anumite standarde de protecție privind investiția străină, în conformitate cu tratatele bilaterale de investiții încheiate cu statul de origine al investitorului. Din orice perspectivă ar fi privite, litigiile investiționale soluționate conform Regulilor de Arbitraj ICSID sunt la fel abordate, indiferent de forma pe care o îmbracă cauza acțiunii (tratat bilateral de investiții, tratat multilateral de protejare a investițiilor, respectiv contract investițional internațional, cunoscut în doctrina internațională ca fiind un cvasi-tratat internațional) tocmai datorită angajării directe a statului gazdă a investiției într-un raport obligațional de drept internațional public față de un investitor străin, atâta vreme cât toate aceste izvoare obligaționale cuprind clauză de soluționare a disputelor - Regulile ICSID. Or, faptul că sintagma "acordurile privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor" acoperă semantic și contractele internaționale investiționale, care reflectă tocmai dreptul internațional public investițional, rezultă și din depunerea ca experiență similară a participării în asemenea litigii arbitrale investiționale întemeiate pe contract internațional investițional și de către alți ofertanți, care au și fost selectați de către MFP pentru încheierea acordului cadru. A se vedea, în acest sens, Procesul Verbal de Evaluare nr. 2, aflat la dosar în volumul I, pag 110 (redepus odată cu Notele scrise finale), care indică la majoritatea ofertanților litigii arbitrale investiționale întemeiate pe bază de contract internațional investițional. Astfel, îndeplinirea cerințelor minime obligatorii prevăzute la pct. 2 lit. a) din Caietul de Sarcini este confirmată chiar de susținerile MFP, care consideră că Asocierea nu a îndeplinit doar cerințele minime obligatorii prevăzute la punctul 2 lit. b) și lit. c). Cu privire la critica de nelegalitate a recurentei privind motivarea instanței potrivit căreia Oferta Asocierii nu a îndeplinit cerința de la pct. 2 lit. b) din Caietul de Sarcini, prin raport la noțiunea de "litigii câștigate" se arată că în motivarea hotărârii nu se menționează experiența similară a domnului avocat F. în litigii arbitrale investiționale internaționale judecate potrivit Regulilor CIRDI, care au fost câștigate de către clienții reprezentați de către avocatul F., și care dovedește îndeplinirea de către Asociere a cerinței de la Punctul 2 lit. b) din Caietul de Sarcini. Astfel, instanța de fond nu a analizat explicit în motivarea hotărârii litigiile ARB/14/6,14/7,17/39 și 17/40 în condițiile în care, acestea se circumscriu în sfera noțiunii de "litigii câștigate" astfel cum a fost aceasta stabilită de Autoritatea Contractantă prin Nota de la pag. 1, coroborat cu prevederile de Ia lit. a), ale Caietului de Sarcini. Cu privire la critica de nelegalitate a recurentei privind motivarea instanței potrivit căreia Oferta Asocierii nu a îndeplinit cerința de la pct. 2 lit. c) din Caietul de Sarcini, referitoare la apartenența avocatului menționat în hotărârea CIRDI în cadrul echipei de reprezentare a Ofertantului la data încheierii acesteia se arată că, instanța de fond a considerat, în mod greșit, că această cerință se referă la persoana ofertantului, iar domnul D. făcea parte din echipa de reprezentare a societății E. la momentul pronunțării hotărârii arbitrale CIRDI, și nu din echipa de reprezentare a reclamantei la data emiterii hotărârii CIRDI. Or, este indiscutabil că Oferta Asocierii a dovedit participarea într-un litigiu câștigat de Ucraina, reprezentată de către av. D. (conform Notelor scrise finale la care a atașat extrasul din hotărârea arbitrală dată în dosarul, care se află și la dosarul cauzei dar poate fi accesată și pe site-ul ICSID x.) Oferta Asocierii a îndeplinit cerința în discuție prin faptul că din interpretarea logică și gramaticală a textului citat reiese, așa cum precizează chiar Autoritatea Contractantă în cuprinsul întâmpinării, că avocatul/avocații în discuție trebuia să fi făcut parte din echipa de reprezentare a Ofertantului (a Asocierii) la data încheierii acesteia, așadar la data formării Asocierii. Or, Asocierea s-a format la data de 26.09.2019 când a fost încheiat Acordul de Asociere, depus ca parte a ofertei, dată la care, printre membrii ce făceau parte din echipa de reprezentare propusă de recurentă se afla și domnul avocat D., acesta făcând deci parte din echipă la data încheierii Asocierii ce a fost depusă ca ofertă în cadrul procedurii. Orice interpretare contrară ar fi ilogică, s-ar baza pe un vădit dezacord gramatical și ar fi și neonorantă pentru Autoritatea Contractantă, care ar fi implicit în postura de a suporta culpa de a fi formulat de o manieră imprecisă și prejudiciatoare clauze esențiale într-o procedură de achiziții publice. Traseul profesional al unui avocat poate cunoaște diverse permutări în timp, precum în cazul domnului avocat D., care la data pronunțării hotărârii din dosarul ARB/08/16 făcea parte din societatea E. și nu din G. precum la data depunerii Ofertei Asocierii, dar asta nu înseamnă că experiența sa profesională dispare sau rămâne exclusiv la forma de exercitare profesională din care a făcut parte la un anumit moment dat. Așadar, avocatul ca profesionist și ca membru al Asocierii la data Ofertei Asocierii este cel care este obligat să prezinte experiența similară în procedurile arbitrale finalizate cu hotărâri CIRDI, nu forma de exercitare profesională în care își exercită profesia la un anumit moment dat. Asocierea, în speță, este compusă din avocatul H., societatea de avocatură G. din care face parte și avocatul D., respectiv SCA C., denumită anterior A., B..

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 07 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. 6.1. Analizând, lipsa calității procesuale active a recurentei, calificată ca apărare de fond, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente: Într-adevăr, titularul cererii de chemare în judecată a fost reclamanta A., B. și Asociații, iar cererea de recurs a fost formulată de A. - "C.", însă din certificatul de atestare fiscală seria x nr. x eliberat la data de 25.02.2021 pentru A. - "C.", rezultă că aceasta deține Codul de înregistrare fiscală (CIF) x atribuit la data de 18.01.1996, a fost înregistrat în scopuri de TVA la data de 01.07.2002, că societatea este aceeași, reorganizată prin divizare parțială, a păstrat asociatul cel mai vechi al societății (doamna C.) și s-a procedat la redenumirea societății. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta are calitate procesuală activă și pe cale de consecință va respinge excepția invocată de către intimatul-pârât Ministerul Finanțelor. 6.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat: 1. anularea Comunicării nr. 715374 privind rezultatul aplicării procedurii proprii organizată pentru atribuirea unui acord-cadru de prestare servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj CIRDI emisă de M.F.P. la data de 22.11.2019 ("Comunicarea"), cu consecința obligării M.F.P. de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru de reprezentare având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (CIRDI)" ("Procedura"); 2. suspendarea executării Comunicării și, implicit, a acordului-cadru având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (CIRDI)", până la soluționarea definitivă a cauzei, în cazul în care la data judecării prezentei cereri Autoritatea Contractantă a încheiat deja sus menționatul acord-cadru. Prima instanță a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru și a respins, în consecință, acest capăt de cerere; a respins cererea formulată de reclamanta A., B. și Asociații, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Înalta Curte consideră că încălcarea dreptului la apărare poate fi analizată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. având în vedere că aceasta a fost fundamentată pe încălcarea principiului contradictorialității din perspectiva faptului că instanța de fond a soluționat primul capăt de cerere constând în anularea Comunicării MFP nr. 715374/22.11.2019 în baza unor motive proprii, neinvocate în întâmpinarea MFP și nesupuse de către instanța de fond dezbaterii contradictorii a părților, respectiv faptul că prin niciun capăt de cerere nu s-a menționat "obligarea pârâtului de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru". Înalta Curte constată că această critică nu poate fi primită având în vedere că excepția inadmisibilității a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Finanțelor prin concluziile scrise depuse în dosarul de fond și pusă în discuția contradictorie a părților în ședința publică din data de 23.09.2020. În cadrul acestei ședințe, reprezentantul reclamantei a învederat instanței că petitul cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat, a fost în sensul anulării comunicării prin care s-a transmis faptul că oferta societății reclamante a fost respinsă ca neconformă, cu consecința reevaluării tuturor ofertelor în cazul în care s-ar anula acest act. Dacă oferta societății de avocatură ar fi reevaluată și considerată conformă, această situație ar presupune analiza ei integrată cu toate celelalte oferte. Înalta Curte observă că modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității propusă de recurenta-reclamantă este incompatibilă cu specificul dreptului administrativ, iar pe de altă parte evaluarea/reevaluarea ofertelor cu încălcarea dispozițiilor legale atrage încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al celorlalți ofertanți. De asemenea, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a solicitat și a urmărit reevaluarea ofertelor nu a înțeles să solicite introducerea în cauză a celorlalți ofertanți care au depus oferte în cadrul procedurii, astfel încât, în mod corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor art. 435 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora". Această concluzie rezultă din primul capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat "anularea Comunicării nr. 715374 privind rezultatul aplicării procedurii proprii organizată pentru atribuirea unui acord-cadru de prestare servicii de reprezentare juridică a României în litigiile arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj CIRDI emisă de M.F.P. la data de 22.11.2019 ("Comunicarea"), cu consecința obligării M.F.P. de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru de reprezentare având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigiile arbitrale investiționale internaționale care se derulează și se soluționează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții ("CIRDI")". Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca nefondat. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanță a interpretat în mod greșit cerințele Caietului de Sarcini. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile minime obligatorii prevăzute în Caietul de sarcini, întrucât, obiectul achiziției publice a fost "prestare de servicii de asistență și reprezentare juridică a României în orice litigiu arbitral investițional privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, care se judecă potrivit Regulilor de arbitraj CIRDI", iar litigiile depuse de reclamantă în oferta adresată intimatului-pârât se bazează pe prevederi contractuale și nu pe acorduri bilaterale sau multilaterale privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor și Tratatul Carta Energiei, așa cum se prevede la lit. a) din Nota de la pagina 1 din Caietul de sarcini, aspect în raport de care, finalizarea litigiilor 17/38, 13/25, 15/41 și 10/20 cu întreruperea arbitrajului potrivit Regulii CIRDI 43(1), prin tranzacție, nu poate fi asimilată cu o recunoaștere a Statului pârât că ar fi produs o încălcare a unui contract și nu poate avea natura de cvasi-tratat internațional. Pe de o parte, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă nu prezintă contra-argumente pertinente care să infirme, fie argumentele intimatului-pârât reținute în etapa de evaluare, fie concluziile primei instanțe referitoare la neîndeplinirea cerințelor menționate în Caietul de sarcini. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că nu a fost îndeplinită cerința prevăzută la pct. 2 lit. b) din Caietul de sarcini, atât timp cât, la momentul depunerii ofertei de către recurenta-reclamantă litigiul arbitral investițional ARB/09/19, ce avea ca obiect un litigiu cu statul Gambia, era în curs de soluționare, iar clientul a fost reprezentat de domnul F., membru asociat G.. Nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante conform cărora instanța de fond nu a analizat explicit hotărârile date în litigiile ARB/14/6, 14/7, 17/39 și 17/40 în condițiile în care acestea s-ar fi înscris și sfera noțiunii de "litigii câștigate" atât timp cât aceste litigii au fost finalizate cu întreruperea arbitrajului potrivit Regulii ICSID 43 (1), în sensul că "dacă, înainte de pronunțarea hotărârii, părțile convin să soluționeze litigiul sau să întrerupă procedura, tribunalul sau Secretarul general dacă tribunalul nu a fost încă constituit, la cererea lor scrisă, ia notă prin ordin de întrerupere a procedurii", iar cu privire la litigiul ABR 09/19, pe care și-a întemeiat întreaga argumentație, finalizat în favoarea clientului reprezentat de domnul F. (avocatul propus de Asociere) recurenta-reclamantă a precizat că nu a depus decizia pronunțată din considerente ce au ținut de gradul ridicat de confidențialitate pe care membrul asociat G. și l-a asumat față de clientul său. În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că cerința menționată în Caietul de sarcini la pct. 2b) potrivit căreia este necesar ca avocatul pledant propus să aibă o experiență minimă de 5 ani ca avocat definitiv, să fi asigurat reprezentarea juridică și să fi câștigat cel puțin un litigiu arbitral investițional judecat potrivit regulilor de arbitraj CIRDI, nu a fost îndeplinită. În ceea ce privește neîndeplinirea de către recurenta-reclamantă a cerinței de la pct. 2 lit. c) din caietul de sarcini, cerință potrivit căreia ofertantul trebuia să fi asigurat reprezentarea juridică în cel puțin un litigiu de arbitraj internațional judecat potrivit regulilor de arbitraj CIRDI, iar avocatul/avocații menționați în hotărârea arbitrală CIRDI să fi făcut parte din echipa de reprezentare a ofertantului la data pronunțării acesteia, Înalta Curte observă că deși a fost menționat domnul D. ca făcând parte din echipă la data încheierii asocierii ce a depus oferta în cadrul Procedurii, la data la care domnul D. a asigurat reprezentarea în litigiul ARB 08/16 făcea parte din societatea E. și nu dintr-una din societățile ce formează actuala asociere. Pentru îndeplinirea acestei condiții nu este suficientă experiența profesională a avocatului predant ci este necesar ca acesta să facă parte din echipa de reprezentare a ofertantului la data pronunțării acesteia, așa cum s-a solicitat prin cerința de la pct. 2 lit. c) din caietul de sarcini. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,