ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4624/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 20 aprilie 2021, reclamanta S.C. A. S.R.L reprezentată de B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, a formulat contestație împotriva deciziei nr. x din 07.04.2021 emisă de intimată în procedura prealabilă fiscală, precum și împotriva dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x din 16.02.2021, prin care s-a dispus rectificarea declarațiilor cod 112 pentru perioada ianuarie 2016 - septembrie 2020, prin includerea în acestea a impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale aferente diurnelor externe, primite pentru fiecare salariat în parte, care au fost reconsiderate de echipa de inspecție fiscală și materializate prin decizia de impunere nr. x/12.02.2021 și raportul de inspecție fiscală nr. x/12.02.2021, ambele emise de inspectori din cadrul AJFP Vâlcea.

2.1. Prin sentința civilă nr. 949/2021 din data de 31 mai 2021, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul a reținut, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că actele administrative emise de pârâtă privesc impozite și contribuții mai mari de 3.000.000 de RON, astfel că revine curții de apel competența de a soluționa în primă instanță litigiul. Textul citat nu reglementează, în vederea aplicării criteriului valoric, cerința restrictivă ca prin actele contestate să fie stabilite obligații fiscale mai mari de 3.000.000 RON, ci prevede ca actul sau actele administrative contestate să "privească" taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON. Or, câtă vreme prin dispoziția contestată se impune reclamantei obligația de a declara impozite și contribuții cu o valoare peste pragul în discuție, nu se poate contesta că actul atacat "privește" obligații fiscale cu o valoare ce atrage competența curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 143/F-C din data de 11 august 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalului Vălcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în situația în care în discuție este o dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, pentru a se aplica criteriul valoric, trebuie ca prin dispoziția respectivă să fie dispuse măsuri de stabilire și/sau de plată a unor creanțe fiscale sau a unor sume cuvenite bugetului general consolidat (creanță bugetară), întrucât doar într-o atare ipoteză se poate considera că dispoziția, ca act administrativ fiscal, vizează în mod direct taxe și impozite, contribuții ori datorii vamale. În schimb, în ipoteza în care dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nu cuprinde măsuri de stabilire și/sau de plată a unor creanțe fiscale sau bugetare, ci alte măsuri, instanța de contencios administrativ competentă material să judece în fond litigiile având ca obiect astfel de dispoziții urmează a fi determinată în funcție de criteriul rangului autorității emitente.

Or, în speța dedusă judecății, dispoziția contestată nu cuprinde măsuri de stabilire și/sau de plată a unor creanțe fiscale sau bugetare, ci cuprinde doar măsura de rectificare a Declarațiilor cod 112, neputând astfel a fi confundată această dispoziție cu o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii care doar aceasta din urmă poate cuprinde măsuri de plată. Trebuie observat astfel că măsura dispusă prin dispoziția contestată în speță poate conduce cel mult la rectificarea Declarațiilor cod 112, și nicidecum la recuperarea creanței fiscale arătate în raportul de inspecție fiscală.

Ca atare, prezentul litigiu implică doar analiza legalității dispunerii măsurii de rectificare a declarațiilor cod 112, și nicidecum analiza legalității dispunerii, prin actul administrativ fiscal contestat, a măsurii de stabilire și/sau de plată a unor taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și/sau accesorii ale acestora. Așa fiind, Curtea de Apel Pitești a apreciat că actele administrativ-fiscale care formează obiectul prezentului litigiului nu au caracter evaluabil, în cuprinsul acestora nefiind stabilită, în sarcina părții reclamante, vreo creanță fiscală și nici vreo măsură de plată a vreunei creanțe fiscale, actul prin care s-a stabilit obligația fiscală fiind decizia de impunere care însă nu face obiectul litigiului dedus judecății.

Pe cale de consecință, în determinarea competenței materiale a instanței care trebuie să soluționeze prezentul litigiu, trebuie aplicat criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, și nu criteriul valoric. Or, întrucât atât dispoziția nr. x/16.02.2021, cât și decizia de soluționare a contestației administrative nr. 2678-2021/07.04.2021 sunt emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, adică de o autoritate publică ce acționează la nivel teritorial, și nu la nivel central, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea, potrivit normei de competență prevăzută de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform dispozițiilor art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală:

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, …, cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", iar potrivit art. 278 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală:

"(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare ...", textele normative făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința acțiunii în anularea actului administrativ, cât și în privința acțiunii vizând suspendarea executării actului administrativ.

Înalta Curte constată că, obiect al cererii de anulare și suspendare, în acțiunea de față, îl reprezintă Decizia nr. 2678-2021/07.04.2021, prin care s-a soluționat contestația administrativă, și dispoziția nr. x/16.02.2021, privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, emise de pârâtă. Chiar dacă obligația de plată a acestor creanțe nu a fost stabilită prin dispoziția de măsuri contestată în speță, ci prin decizia de impunere prin care au stabilite în sarcina reclamantei obligații suplimentare cuantum total de 9.694.630 RON complexitatea speței de față este determinată de valoarea creanțelor fiscale cu privire la care s-a stabilit obligația reclamantei de a depune declarații rectificative.

În acest sens, dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Înalta Curte constată că problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare prin care se contestă măsurile instituie de organele fiscale vor fi judecate de instanțele competente în funcție de valoarea creanței pentru care s-au dispus aceste măsuri, și nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. Având în vedere că în aplicarea criteriului valoric, cerința restrictivă nu reglementează ca prin actele contestate să fie stabilite obligații fiscale mai mari de 3.000.000 RON, ci prevede ca actul sau actele administrative contestate să "privească" taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON și câtă vreme prin dispoziția contestată se impune reclamantei obligația de a declara impozite și contribuții cu o valoare peste pragul în discuție, este evident faptul că actul atacat vizează obligații fiscale cu o valoare ce atrage competența curții de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. reprezentată de B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.