ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 7 octombrie 2021
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia supusă revizuirii
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 424 din 28 ianuarie 2021, a respins recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 532 din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că decizia care a format obiectul analizei (prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva Deciziei 2159 din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2018) a fost atacată cu recurs cu nerespectarea termenului de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., ceea ce a condus la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 185 alin. (1) din același cod.
Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva acestei hotărâri recurentul A. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 322 pct. 1, 5 și 7 din C. proc. civ. de la 1865.
În motivarea cererii, revizuentul a reluat situația de fapt, cu trimitere la obiectul și soluțiile pronunțate în mai multe cauze pe care le consideră potrivnice (Decizia nr. 532/07.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, Decizia nr. 1496 din 16 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ în Dosarul nr. x/2016, încheierea din 3 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015.
Potrivit revizuentului, atât instanța de recurs care a pronunțat decizia atacată, cât și celelalte instanțe au încălcat prevederile art. 137 din C. proc. civ. întrucât s-au pronunțat în mod greșit asupra excepțiilor în cauză, termenul de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art. 421 din C. proc. civ., avut în vedere în cauză, fiind lovit de nulitate.
În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii
Argumente de fapt și de drept relevante
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că demersul revizuentului este inadmisibil.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Dispozițiile de care se prevalează revizuentul au următorul cuprins:
"Art. 322 -Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Așadar, potrivit art. 322 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Analizând decizia atacată (424 din 28 ianuarie 2021) se reține că instanța de recurs a respins ca recursul formulat de recurent ca tardiv formulat.
Or, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea existentă.
Așa fiind, rezultă că decizia instanței de recurs vizată de revizuent nu evocă fondul și, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.
În fine, deși examinarea punctuală a motivelor enunțate, prevăzute de pct. 1, 5 și 7 ale art. 322 din C. proc. civ. nu mai este necesară în raport cu soluția preconizată, totuși, Înalta Curte remarcă împrejurarea că niciunul dintre acestea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice.
Astfel, se observă că dispozitivul deciziei atacate nu conține dispoziții potrivnice, recursul fiind respins (pct. 1), nu este indicat un înscris considerat nou (pct. 5), și nu există hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină (pct. 7), cazurile de revizuire fiind indicate în mod formal.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, cu consecința respingerii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 424 din 28 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.