ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în reprezentarea Serviciului Fiscal Moinești, suspendarea executării Deciziei nr. 48/17.01.2019 de angajare răspunderii solidare, emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32 din 26 februarie 2021, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 48/17.01.2019 de angajare a răspunderii solidare, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în reprezentarea Serviciului Fiscal Moinești, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că sentința atacată este nemotivată, pentru că nu cuprinde în totalitate motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată și nici apărările sale, și, totodată, a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură și aplicarea greșită a normelor de drept material, cuprinzând și motive contradictorii.

În opinia recurentei, contrar celor reținute de prima instanță, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege.

Astfel, a arătat că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate a actului administrativ, pentru că ar echivala cu o prejudecare a fondului cauzei, or, motivele prezentate de reclamantă țin de temeinicia actelor a căror suspendare se solicită, făcând o analiză pe fond a acestora.

Referitor la paguba iminentă a susținut că se invocă o astfel de pagubă în patrimoniul intimatei fără să se detalieze în ce mod s-ar produce acest fapt, nefiind indicată o pagubă cu exemple concrete, așadar perturbarea activității și producerea unui prejudiciu material nu pot fi reținute, în primul rând pentru că nu există o astfel de perturbare, iar paguba nu este dovedită.

Aplicarea măsurilor și procedurilor prevăzute de Legea nr. 207/2015 și actele de executare emise au la baza un titlu de creanță cert, lichid li exigibil cum este și în cauză, iar in ceea ce privește modalitatea de întocmire a actelor de executare, respectiv procesul-verbal de sechestru, a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea acestuia, motivele invocate nefiind temeinice.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, răspunzând criticilor din recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 48/17.01.2019 de angajare a răspunderii solidare, emise de pârâtă, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la motivele de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta au fost invocate în mod formal, partea nu a formulat critici care să poată fi subsumate acestor motive de nelegalitate, în sensul că nu a indicat vreo neregularitate procedurală, ci doar a făcut aprecieri generale legate de încălcarea regulilor de procedură și cu referire la faptul că hotărârea atacată este nemotivată pentru că nu cuprinde în totalitate motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată și nici apărările sale sau că motivele sunt contradictorii, fără să arate în concret în ce constă respectivele critici.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată în cauză au fost respectate dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil și judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

1.2. Criticile recurentei urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei centrate pe greșita aplicare a normelor de drept material.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În cauză, prima instanță a apreciat că subzistă o aparență de nelegalitate a actului atacat, raportat la scadența obligațiilor fiscale ale societății, ulterioară datei de 31.10.2014 - data încetării mandatului reclamantei, în condițiile în care obligația plății datoriilor către bugetul de stat revine administratorului în mandatul căruia acestea au devenit exigibile, nu fostului administrator, și ținând cont că mare parte dintre aceste obligații au fost stabilite în urma unui refuz al societății de a pune la dispoziție documentele financiar-contabile în vederea realizării unei activități de control, în baza Avizului de inspecție fiscală nr. x/30.12.2016, când reclamanta nu mai avea calitatea de administrator al respectivei societăți.

Altfel spus, ceea ce se invocă este faptul că scadența obligațiilor fiscale pentru neplata cărora s-a atras răspunderea solidară a intimatei este în perioada 2016-2017, în condițiile în care împuternicirea acesteia a încetat la data de 31.10.2014, așa încât nu au legătură cu exercitarea mandatului părții.

Totodată, judecătorul fondului a avut în vedere și faptul că în dosarul având ca obiect anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare a intimatei, a cărei suspendare se solicită, a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea pricinii având ca obiect litigiul în care partea a contestat obligațiile stabilite în sarcina acesteia.

Așa fiind, se constată că împrejurările amplu și detaliat descrise în cererea de chemare în judecată și susținute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de control judiciar apreciază că și această cerință este îndeplinită, având în vedere că executarea silită a sumei în litigiu ar afecta grav patrimoniul intimatei-reclamante, pentru că depășește posibilitățile sale financiare, aceasta făcând dovada că are credit în derulare, garantat cu ipotecă asupra imobilului pe care îl deține, iar organele fiscale au cerut demararea executării silite pentru recuperarea întregii sume stabilite în sarcina sa prin decizia contestată, așa încât punerea în executare a respectivului act ar avea consecințe ireparabile.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în reprezentarea Serviciului Fiscal Moinești împotriva sentinței nr. 32 din 26 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.