ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4502/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 265 din 12 iunie 2018, a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia la unul dintre Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1-6 București formulată de contestatorul A., reținând, în esență, că nu se poate acorda transferul întrucât ar fi afectată buna funcționare a Parchetului unde acesta activează și, totodată, a apreciat ca fiind prioritară cealaltă cerere de transfer aflată în concurs.

1.2. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 873 din 7 septembrie 2018, a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 265 din 12 iunie 2018, reținând că hotărârea atacată este temeinică și legală.

Hotărârea nr. 265 din 12 iunie 2018 și Hotărârea nr. 873 din 7 septembrie 2018 au fost atacate de contestatorul A., prin cereri distincte, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, solicitând admiterea contestației și anularea celor două hotărâri, cu consecința admiterii cererii de transfer.

Prin încheierea de ședință din data de 14 martie 2019, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2672/21.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția de necompetență materială și a trimis cauza având ca obiect contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 67/30.01.2019 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior a! Magistraturii spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 429/10.09.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins cererea ca lipsită de interes.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3951 din 28 iulie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 429 din data de 10 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

3.1. Așa cum s-a arătat, la termenul de judecată din 14 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea contestației împotriva Hotărârii nr. 265 din 12 iunie 2018 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârii nr. 873 din 7 septembrie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

La data de 7 octombrie 2021, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de șase luni.

3.2. Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat să se constate intervenită perimarea de drept a cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Instituția perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În cauză, se constată că suspendarea judecății pricinii, conform încheierii de ședință din data de 14 martie 2019, s-a dispus până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019, reînregistrat sub nr. x/2019*, iar pronunțarea în acest dosar a avut loc în data de 28 iulie 2020, prin Decizia nr. 3951/2020.

Așadar, suspendarea judecății produce efecte, în acest caz, începând cu data soluționării definitive a cauzei până la care s-a dispus măsura suspendării (28 iulie 2020), dată de la care a început să curgă termenul de perimare și de când au trecut mai mult de șase luni și nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimarea contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 265 din 12 iunie 2018 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârii nr. 873 din 7 septembrie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.