ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4382/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4382/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 30 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche la data de 03 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerului Justiției și Direcția Națională de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției, a formulat plângere împotriva modului de soluționare a contestației reclamantei cu privire la Ordinul Ministerul Justiției nr. 603/C/08.02.2018 privind stabilirea drepturilor salariale începând cu 01 ianuarie 2018, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea dispozițiilor din Ordinul Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei;
- obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin în ceea ce o privește pe reclamantă, prin care să îi fie stabilite drepturile salariale în concordanță cu dispozițiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01 ianuarie 2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază;
- obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) sumele necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunțată în acest dosar, precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației;
- obligarea Direcției Naționale de Probațiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflației;
- obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)
1
din Ordonanța Guvernului nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;
- obligarea Ministerului Justiției și a Direcției Naționale de Probațiune la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 09 octombrie 2018 reclamanta a depus cerere modificatore prin care a solicitat respingerea ca rămase fără obiect a capetelor de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 603/C/08.02.2018 și obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin prin care sa fie stabilite drepturile salariale în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 153/2017, respectiv la salariul de baza să i se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de baza.
A solicitat totodata obligarea pârâtului Ministerul Justiției să aloce pârâtei Direcției Naționale de Probațiune sumele necesare plății despăgubirilor aferente și obligarea pârâtei Direcția Națională de Probațiune la plata drepturilor restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis, sume actualizate cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 330 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune;
- a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, calculată de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective;
- a respins capetele de cerere privind anularea Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 și obligarea Ministerului Justiției să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale ale reclamantei în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 153/2017, ca rămase fără obiect;
- a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 330 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a declarat recurs pârâta Direcția Națională de Probațiune, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
La data de 07 septembrie 2021, recurenta - pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, precizând că drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost achitate.
Apărările formulate în cauză
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Direcția Națională de Probațiune și a intimatului-pârât Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, pe de o parte, intimatul-pârât Ministerul Justiției a procedat la emiterea Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018, prin care au fost modificate dispozițiile cuprinse în ordinul precedent de salarizare, anume Ordinul nr. 603/C/08.02.2018 contestat în prezenta cauză, dispunându-se acordarea unor sporuri de 30% din salariul de bază, iar pe de altă parte, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune a procedat la plata drepturilor salariale restante derivând din aplicarea Ordinului nr. 3396/C/2018 .
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta - pârâtă și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței civile nr. 330 din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței civile nr. 330 din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.