ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2021

HOTĂRÂRE
29.09.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 noiembrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța ("Compania", "CNAPMC"), în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA", "Fondul"), a solicitat anularea Deciziei nr. 10517 din data de 01.11.2017, emisă de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1609 din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

(ii) a anulat Decizia nr. 10517/01.11.2017, emisă de pârât;

(iii) a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3667,9 RON cu titlu de despăgubiri;

(iv) a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1609 din 3 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de fond nu a avut în vedere documentele din dosarul de daună, respectiv planșele fotografice din care rezultă că accidentul s-a produs într-o zonă care nu este drum deschis circulației publice, iar trecerea peste calea ferată nu este amenajată corespunzător. Contractul de asigurare se completează cu condițiile speciale, pe care FGA le-a avut în vedere la momentul analizării cererii de plată, iar art. 3.3. lit. g) din condițiile speciale stipulează că nu se acordă despăgubiri pentru avarii produse în timpul circulației în afara drumurilor publice.

De asemenea, arată recurentul-pârât, instanța de fond a interpretat greșit documentul de introducere în reparație ca o recunoaștere a asigurătorului în sensul că avaria produsă reprezintă un risc asigurat.

Recurentul-pârât mai susține că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită de obligare a FGA la plata despăgubirilor, consecința corectă a anulării deciziei fiind aceea a obligării FGA la reanalizarea cererii de plată, câtă vreme actul administrativ nu conține vreo verificare sub aspectul sumelor solicitate. O altă soluție ar conduce la imixtiunea instanței în atribuțiile Fondului, respectiv la negarea competenței exclusive a FGA de a analiza cererea de plată, stabilită conform Legii nr. 213/2015 și Normei ASF nr. 16/2015.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Totodată, în ședința publică de la termenul de judecată din 29 septembrie 2021, intimata-reclamantă a invocat, oral, excepția nulității recursului, apreciind că motivele de nelegalitate invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar intimata-reclamantă a susținut că motivele invocate nu se subsumează niciunui caz de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul nu este afectat de o cauză de nulitate, întrucât criticile expuse de pârât se circumscriu cazului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Recursul nu cuprinde motive de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia, subsumate pct. 6 ale aceluiași articol, însă, întrucât se invocă critici referitoare la greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale incidente, calea de atac urmează a fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consecutiv respingerii, ca neîntemeiate, a excepției nulității recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile formulate, astfel cum s-a arătat anterior), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, pentru considerentele ce se succed:

Problema litigioasă asupra căreia este chemată să se pronunțe instanța de control judiciar o reprezintă aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 3.3 lit. g) din Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor juridice, care stipulează că "Nu se acordă despăgubiri pentru: avarii produse in timpul circulației în afara drumurilor publice", în raport de prevederile contractului de asigurare încheiat între reclamantă și asigurătorul A. S.A. ("A.") și de condițiile în care s-a produs accidentul pentru care se solicită plata despăgubirii.

Din perspectiva condițiilor contractuale, Înalta Curte reține că între reclamantă și asigurătorul A. s-a încheiat Contractul de asigurare a bunurilor proprietate publică și privată din cadrul C.N.A.P.M. S.A. Constanta nr. 14051/31.03.2015, în urma desfășurării unei proceduri de achiziție publică. Prin Anexa nr. 2 la contractul de asigurare, care cuprinde asigurarea facultativă (CASCO) a unui număr de 84 de autovehicule, inclusiv cel în speță, s-a stipulat încheierea unei asigurări facultative atotcuprinzătoare (CASCO), inclusiv furt total sau parțial pe teritoriul României sau în străinătate Conform ofertei Anexa 2 - Autovehicule, pagina 3, s-a prevăzut:

"Riscuri acoperite pentru obiectivele de mai sus: Eurocasco-pachetul PREMIUM: Condițiile din prezenta oferta prevalează în fata condițiilor de asigurare generale și specifice înaintate."

Așadar, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, condițiile contractuale convenite de reclamantă și asigurător derogă de la condițiile standard și se aplică cu prioritate, chiar și față de condițiile speciale invocate de recurentul-pârât FGA, astfel încât acesta nu poate opune cu succes prevederile art. 3.3 lit. g) din Condițiile speciale, pentru a respinge cererea de plată formulată de intimata-reclamantă.

Chiar în ipoteza în care s-ar considera că sunt aplicabile dispozițiile contractuale din condițiile speciale, Înalta Curte reține că accidentul care s-a soldat cu avarierea autovehiculului asigurat, proprietatea reclamantei (marca B. cu nr. de înmatriculare x), s-a produs pe un drum public, în sensul O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, reclamanta îndeplinește funcția de autoritate portuară în porturile pe care le administrează, având drept de liberă trecere,; drumurile aflate în interiorul porturilor maritime sunt drumuri tehnologice de incintă și se circumscriu categoriei drumurilor publice, autovehiculele și pietonii care circulă pe drumurile interioare ale porturilor maritime trebuind să se conformeze dispozițiilor prevăzute în O.G. nr. 22/1999, modificată și completată, privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare. Totodată, chestiunea vizând apartenența drumurilor portuare la drumurile publice a făcut obiectul analizei instanțelor judecătorești, care s-au pronunțat în sensul acestei încadrări, Înalta Curte reținând, cu titlu de exemplu, decizia penală nr. 254/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și decizia nr. 90/2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie.

În concluzie, avarierea autovehiculului asigurat s-a produs pe un drum public, obligația contractuală a asigurătorului fiind aceea de a despăgubi asiguratul pentru paguba suferită, iar a garantului legal Fondul de Garantare a Asiguraților de a plăti această despăgubire, solicitată conform cererii de plată nr. x/05.09.2016, potrivit Legii nr. 213/2015, ca urmare a intrării în faliment a asigurătorului.

Neîntemeiat este și argumentul referitor la interpretarea efectelor documentului de introducere în reparație a autovehiculului, recurentul-pârât negând că emiterea acestui document are valoarea unei recunoașteri, din partea asigurătorului, a încadrării avariei în riscul asigurat. Or, acceptând realizarea reparațiilor autovehiculului de către o unitate autorizată, poziția exprimată de asigurător este clară în sensul recunoașterii producerii evenimentului asigurat, iar, pe de altă parte, recurentul-pârât nu a indicat efectul juridic diferit pe care consideră că îl produce emiterea acestui document.

Cât privește nelegalitatea obligării directe a pârâtului FGA la plata sumei solicitate prin cererea de plată, Înalta Curte constată că nu au fost nesocotite atribuțiile exclusive ale autorității pârâte de a analiza cererea de plată, câtă vreme, din actele aflate în dosarul administrativ, rezultă atât efectuarea reparațiilor de către reclamantă cu acordul asigurătorului (conform documentului de introducere în reparație), cât și cuantumul acestor reparații . Totodată, din cuprinsul deciziei emise de recurentul-pârât rezultă că singurul motiv al respingerii cererii de plată este acela al neîncadrării evenimentului în riscul asigurat, fără a se formula motive de respingere referitoare la incertitudinea creanței.

Prin urmare, în speță, reclamanta a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reluarea procedurii administrative, după anularea deciziei contestate, doar în scopul reanalizării creanței de către autoritatea pârâtă, ar fi reprezentat un demers de un formalism excesiv, de natură a prelungi în mod nerezonabil termenul de soluționare definitivă a cererii de plată a reclamantei Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, depusă cu mai mult de cinci ani în urmă.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat.

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1609 din 3 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2022
Ședința publică din data de 12 mai 2022 Deliberând asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea în
ÎCCJ 2021-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 280/2021
de reducere substanțială a cheltuielilor de judecată la 10.000 RON, solicitând admiterea apelului incident, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii integrale a cererii de acordare a cheltuielilor de judecat
ÎCCJ 2022-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1317/2022
; s-a admis, în parte, cererea formulată de pârâta S.C. A. S.A. și a fost obligată reclamanta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat r
ÎCCJ 2021-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.Obiectul cererii introductive. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamanta Compania Națională
ÎCCJ 2022-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1167/2022
.A., în contradictoriu cu A. S.R.L.; totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTUR
Sursă