ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și pe paratul Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea deciziei nr. 55/22.06.2018 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, anularea Hotărârii nr. 8/17.09.2018 emise de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și emiterea unei noi decizii de salarizare, prin care să fie stabilite în mod corect: - salariul de bază, pe baza unei valori de referință sectorială de 463,5 RON, cu majorarea acestuia cu 25% cu începere din data de 01.01.2018 și cu aplicarea ulterioară a plafonării prevăzute de art. 38, alin. (6) din Legea nr. 153/2017. - sporurile la nivelurile maxime: spor pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și spor de confidențialitate de 5%.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1607 din 24 aprilie 2019, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins acțiunea introdusă de reclamantele A. și B., împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantele B. și A. și au declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea cadru 153/2017, în mod obligatoriu, creșterea de 25% trebuia aplicată la salariile prevăzute în plată la data de 31.12.2017, scopul acestei prevederi legale fiind în primul rând de a compensa impactul asupra salariului brut creat de modificările aduse prin O.U.G. nr. 79/2017. De asemenea, analizând conținutul Legii cadru nr. 153/2017 se poate observa faptul că, în cuprinsul acesteia, se face vorbire doar despre creșteri salariale, nicidecum despre scăderi ale salariului. Scopul legii a fost acela de a crește salariile personalului plătit din fonduri publice și nicidecum de a le diminua prin diminuări de sporuri sau aplicări greșite ale acestora sau nerecunoșterea drepturilor legale . În acest sens, art. 37 alin. (1) din lege face vorbire doar despre situația ipotetică a creșterilor salariale: "Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare, a sporurilor, a creșterilor salariale, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite." Astfel, în cazul personalului bugetar, reducerea salariilor este posibilă, însă ea trebuie prevăzută de lege și trebuie motivată de o cauză serioasă, în cazul personalului din societățile cu capital de stat și cele private, unde salariile nu sunt prevăzute de lege, principiul referitor la reducerea lor trebuie interpretat prin filtrul prezentei hotărâri a CCR, în sensul că reducerile salariale se fac conform cu art. 41 alin. (3) din Codul Muncii (cu acordul părților) însă doar cu respectarea condițiilor prevăzute de instanța constituțională. Situația legislativă exemplificativă în cauză este Legea 118/2010, în care s-a stabilit clar faptul că sunt operate reduceri salariale și totodată care sunt considerentele în baza cărora s-au operat reducerile salariale. Contrar prevederilor Legii nr. 118/2010, Legea 153/2017 nu stabilește scăderi salariale ci doar eventuale plafonări. Majorarea salariilor cu 25% începând cu 01.01.2018 apare ca o necesitate a asigurării unui venit salarial cel puțin similar cu cel existent la data de 31.12.2017 pentru a nu se crea discriminări între categoriile similare de personal și nici a nu se ajunge la scăderi salariale în afara cadrului analizat de CCR prin decizia nr. 872 din 25 iunie 2010. Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din același act normativ, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. Pe de o parte, dreptul de a beneficia de aceste trei sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive, fiind inclusiv achitate retroactiv sumele reprezentând cuantumul lor, chiar și dobânzi legale, iar, pe de altă parte, au fost acordate și pentru viitor prin legile de salarizare succesive, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010, tot ca efect al hotărârilor judecătorești care prevedeau acordarea lor și pentru viitor. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă în ceea ce privește personalul care, în precedent, a îndeplinit condițiile necesare pentru a-i fi acordate anumite sporuri specifice, drept recunoscut de legiuitor, iar în prezent, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții, aceste sporuri nu îi mai sunt recunoscute integral, ori sunt recunoscute discriminatoriu, deși au la bază dispoziții legale care prevăd aceste drepturi și pentru viitor. De aceea, în ceea ce privește salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, apreciem că prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) nu se aplică, întrucât, art. 38 alin. (6) prevede o normă derogatorie sub aspectul aplicării majorării de 25% la salariul de bază în sensul că, dacă în urma majorării se depășește salariul de bază prevăzut în Anexa V pentru anul 2022, se va aplica din 01.01.2018 acest salariu de bază. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară, precum și decizii pronunțate de Curtea Constituțională a României.

Apărările formulate în cauză Intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantele au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Neamț. Prin decizia nr. 55/22.06.2018 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-au recalculat drepturile salariale cuvenite reclamantelor, cu începere din data de 01.01.2018, în temeiul Legii nr. 153/2017, pe baza unei valori de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-li-se un salariu de bază brut plafonat la nivelul celui din anul 2022, iar cele 3 sporuri (spor pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de confidențialitate) au acordate în cuantum total de 30% din salariul de bază. Reclamantele au formulat contestație administrativă împotriva deciziei, aceasta fiind însă respinsă, ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 8/17.09.2018 emisă de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Drepturile salariale ale recurentelor-reclamante au fost stabilite având la bază drepturile aferente lunii decembrie 2017, respectiv cuantumul brut al salariului de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017. Din coroborarea art. 38 alin. (2) și (6) cu art. 25 din același act normativ rezultă că sporurile acordate de ordonatorii de credite nu pot depăși 30% din fondul lunar de salarii. Sporurile pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase, de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate se stabilesc, conform legii, în procent de până la 25, 15 sau 5. Prin urmare, fiecare spor poate fi acordat până la maximul procentului reglementat, cu condiția ca împreună să nu depășească 30% din salariul de bază, fapt care este posibil prin reducerea unuia sau mai multor sporuri, astfel încât totalul să se încadreze în acest prag. În acest sens, la nivelul Ministerului Public s-a hotărât acordarea sporului de 10% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 5% pentru confidențialitate și 15% pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase. Prin Deciziile nr. 818 - 821 din 03.07.2008, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În considerentele Deciziei nr. 289 din 07.06.2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 07.07.2005, Curtea Constituțională a reținut că "legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp". Totodată, instanța de contencios constituțional a statuat că: "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (Decizia nr. 693 din 17.10.2006, publicată în M. Of. nr. 915 din 10.11.2006). În raport cu cel reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.