ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție, B. și C. anularea Ordinului nr. 301/05.07.2017 al Instituției Procurorului Șef DNA, anularea adresei nr. x/16.08.2017 privind respingerea contestației prealabile formulată de reclamantă, obligarea pârâților la daune morale, în valoare de 10.000 EUR (47.509 RON), precum și obligarea autorității pârâte la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, precum și respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâților B. și C., acești pârâți neavând calitate procesuală pasivă în acest litigiu, potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Pârâții B. și C., persoane fizice, au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii reclamantei privind introducerea lor în cauză, arătând că nu sunt funcționari publici, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 și, deci, că nu au calitate procesuală pasivă; pârâții invocă decizia CCR nr. 679/2006 și arată că răspunderea materială a magistraților este distinct prevăzută de art. 94 din Legea nr. 303/2004, pârâții neputând intra sub incidența art. 16 din Legea nr. 554/2004. Mai invocă faptul că, potrivit art. 5-11 din Legea nr. 303/2004, funcțiile de judecător/procuror sunt incompatibile cu orice alte funcții publice. De asemenea, pârâtul C. a susținut că nu este emitentul Ordinului Procurorului Șef DNA nr. 301/05.07.2017.

Prin punctele de vedere privind argumentarea excepției de inadmisibilitate prin prisma argumentelor lipsei calității lor procesuale pasive, pârâții persoane fizice au arătat că cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu aceștia, este lipsită de interes, neîndeplinind condițiile art. 32 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 596 din 19 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice și lipsei interesului reclamantei;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Instituția Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție, C. - Procuror Șef Adjunct D.N.A și B. - procuror;

- a anulat Ordinul nr. 301/05.07.2017 emis de Procurorul Șef al Direcției Naționale Anticorupție;

- a anulat adresa nr. x/16.08.2017 emisă de Procurorul Șef al Direcției Naționale Anticorupție;

- a respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele morale.

- a admis în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată și obligă pârâtul Instituția Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție către reclamantă la cheltuieli de judecată în sumă de 3000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus.

3.1 .Recurenta-reclamantă A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței și, în rejudecare pe fond, admiterea acțiunii în tot cu obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 Euro (47.509 Ron), acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.571,69 Ron și a cheltuielilor de judecată noi în faza recursului.

3.2. Recurenta-pârâtă B. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura derulată în recurs

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor atașate cererii de recurs.

Recurenta-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.

La data de 25 ianuarie 2022, recurenta-pârâtă B. a transmis prin poșta electronică o notă scrisă, prin intermediul căreia a solicitat comunicarea actelor de procedură prin corespondență electronică, raportat la situația rezidenței sale actuale în statul Luxemburg; să se ia în considerare faptul că se află în imposibilitate obiectivă de a participa la ședința de judecată și nu solicită tergiversarea cauzei sau amânarea nejustificată a acesteia; să se rețină argumentele dezvoltate în cererea de recurs drept concluzii scrise; pe fondul cauzei, nu solicită administrarea unor probe noi, înscrisurile existente la dosar fiind suficiente și lămuritoare; în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a ll-a C. proc. civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza cererii de recurs

LMotivele de fapt și de drept relevante

Prin recursul reclamantei s-a criticat soluția sub aspectul respingerii cererii de acordare daune morale, precum și a acordării doar parțiale a cheltuielilor de judecată.

Cât privește daunele morale s-a pretins în concret că a dovedit că presiunile psihice au fost exercitate la mai multe niveluri, inclusiv în procedurile derulate în fața CSM, o componentă deloc neglijabilă a acestui litigiu și mare consumatoare de energii. Actele de represiune împotriva clientei noastre au culminat după emiterea ordinului de revocare (ce numai suficientă răzbunare nu era) cu nu mai puțin de alte 3 sesizări disciplinare, precum și cu instrumentarea unor dosare penale (între timp cenzurate în cameră preliminară și abandonate) care s-o împiedice, printre altele, să revină în activitate și să se bucure de suspendarea judiciară a ordinului de pronunțat în Dosar CAB x/2017

Cât privește cheltuielile de judecată s-a susținut că au fost nu mai puțin de 9 termene în care avocatul a reprezentat clienta în acesta caz pe durata a 10 luni și a fost nevoie de nu mai puțin de 3 judecători care să administreze acest dosar la fond. Nici una dintre amânări nu l-i s-a datorat și prin nici un fel de cereri incidente nu au căutat să prelungim durata procesului. Un onorariu de 150 EUR+TVA pe termen (ce prezumtiv acoperă toată interacțiunea cu clientul între termene) este un onorariu nu mic.

Recursul pârâtei B. vizează greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că ipotezele reglementate în art. 16 se aplică doar unor persoane care au o calitate specială, aceea de funcționar.

Sub acest aspect, greșita aplicare a prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 apare evidentă, aceasta nefiind funcționar, fiind deci, lipsită de calitate procesuală pasivă, în această acțiune.

Este real că, apoi, alin. (1) al acestui articol descrie împotriva cui se pot formula cererile în justiție, respectiv împotriva autorității publice și împotriva persoanei, fără să se folosească noțiunea de funcționar:

(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.

(2) Persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau să nu elaboreze actul;

Dar, din analiza întregului art. 16 rezultă că, persoana care a contribuit la elaborarea, emiterea încheierea actului este diferită de persoana care reprezintă autoritatea publică și în raport cu această persoană reclamantul trebuie să facă dovada contribuției sale la acel act atacat, textul precizând expres " împotriva persoanei care a contribuit..deci trebuie precizată în acțiune în ce anume s-a materializat contribuția,,.

În speță, actul de revocare atacat în instanță, este un act de autoritate al unei instituții publice, în speță DNA, reprezentată de procuror șef, la data emiterii actului funcția de procuror șefa fost ocupată de către subsemnata.

În analiza recursului trebuie pornit de la aspectul că petitul principal, respectiv anularea Ordinului nr. 901/5.02.2017 nu a fost contestat intrând în puterea de lucru judecat.

Cum a precizat și avocatul părți, suma de 10.000 Euro în echivalent reprezentând daune morale este aferentă perioadei în care Ordinul a fost înființă.

Or, precum s-a relevat și de către instanța fond și rezultă și din cererea de recurs, probatoriul privind acest capăt de cerere nu a privit afectarea morală în această perioadă.

Astfel, în lipsa unor dovezi efective, în mod corect prima instanță a respins această cerere.

Cât privește acordarea doar parțială a cheltuielilor de judecată, instanța de recurs trebuie să ia în considerare prevederile obligatorii ale Recursului în Interesul Legii - Decizia nr. 3/2020 a ÎCCJ care a decis că; "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. motivul de recurs prin care se critică modalitatea prin care instanța de fond s-a pronunțat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ..".

Astfel nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Cât privește recursul pârâtei B. trebuie să revenim la situația factuală descrisă chiar de reclamantă în acțiune:

"Cerere de introducere în cauză în temeiul art. 16 L554/2004 a persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea ordinului de revocare atacat, nominal dna procuror șef B. (care a acționat și personal pentru parcurgerea formalităților de revocare, făcând adrese la procurorul general și la CSM, susținând personal cererea de revocare în fața CSM, prezentând omisiv acte) și dl procuror șef adjunct C. (care a întocmit și semnat olograf actele atacate în numele procurorului șef)".

Rezultă că semnatarul actelor administrative contestate și anulate în mod definitiv este pârâtul C. parte care nu a contestat soluția, recurenta-pârâtă B. fiind cea care a făcut propunerile în sensul actelor.

Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Fără a intra în analiza aspectului dacă pârâta a acționat similar unui funcționar public - deși soluția se întrevede din faptul că litigiul este unul de competența instanțelor de contencios administrativ, interpretarea care dă textului, "persoana care contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sa încheierea actului" este profund eronată.

A face o propunere unui superior decident (șef) nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute în textul citat care vizează actul decizional.

Ar fi de altfel și o eroare dacă un funcționar sau angajat chiar de execuție ar fi sancționat pentru cererile/propunerile pe care le face funcționarului decident.

Este adevărat că speța analizată prezintă particularități, însă, nu este de conceput că cel care întocmește un act nedecizional să poată fi sancționat pentru aceasta, ci doar cel care îl aprobă sau avizează.

De aceea constatând că în speță pârâta nu a acționat în calitatea care ar face incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, instanța de recurs urmează a admite acest recurs apreciind asupra lipsei calității procesuale pasive în cauză a pârâtei B..

Cum motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiile art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge acest recurs ca nefondat.

Recursul pârâtei încadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va fi admis în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmând a casa sentința și admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 596 din 19 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B..

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține în rest sentința.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 59'6 din 19 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2022