ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.04.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară desființarea rezoluției de clasare a sesizării nr. 932/17.01.2019 adresată Inspecției Judiciare la data de 15.10.2018 (dispusă în dosarul nr. x/2018) și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor, în conformitate cu prevederile art. 45

1

alin. (3) lit. b) din Legea nr. 317/2004, precum și desființarea rezoluției de respingere a plângerii nr. 5585/19.03.2019 dispusă în dosarul nr. C19-717 în conformitate cu prevederile art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Prin sentința civilă nr. 746 din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția nulității ca neîntemeiată.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând casarea în parte, prin menținerea deciziei de respingere a excepției nulității invocată de către pârâtă, casarea în rest a sentinței atacate și restituirea dosarului primei instanțe pentru judecarea pe fond a capetelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) și 8) noul C. proc. civ.

In susținerea recursului recurentul - reclamant a invocat următoarele motive:

- instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere nr. x din Contestația adresată Curții de Apel București, pe motivul tardivității comunicării rezoluției, imprejurare care atrage nulitatea sentinței în condițiile art. 174 alin. (2) din C. proc. civ.

- instanța a omis să menționeze refuzul Judecătoriei Craiova de a înregistra cererea privind studiul dosarului nr. x/2012, președintele instanței fiind obligat să ia măsuri pentru organizarea și buna funcționare a instanței, ceea ce reprezintă abatere disciplinară;

- inspectorul judiciar a nesocotit atribuțiile privind efectuarea de verificări la instanțele de judecată, conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004;

- dosarul nr. x/2012 nu i-a fost pus la dispoziție decât după formularea unei notificări, iar filele dosarului au fost numerotate în prezența reclamantului;

- inspectorul judiciar nu a verificat suspiciunile privind reconstituirea sau falsificarea dosarului nr. x/2012;

- reclamantul a sesizat atât pe președintele instanței cât și inspecția judiciară cu privire la falsul încheierii de încuviințare a executării silite nr. 4663/17.09.2012, numărul acesteia fiind în formă olografă, iar semnătura președintelui este suspectă de fals, precum și în ceea ce privește falsificarea încheierii nr. 4574/13.09.2012. Totodată, niciunul dintre exemplarele originale nu a fost comunicat părților;

- inspectorul judiciar a refuzat să se pronunțe asupra falsurilor sesizate;

- instanța de fond nu a menționat data la care reclamantul s-a prezentat la Registratura Judecătoriei Craiova și nici nu a motivat neregularitățile constatate în legătură cu dosarele nr. x/2012, y/2012, z/2012;

- instanța de fond nu a menționat, în considerente, data la care a fost înregistrată plângerea adresată Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare (respinsă pe motiv de tardivitate) și nici mențiuni privind data la care i-a fost comunicată Rezoluția nr. C19-717, cu toate că aceste informații sunt de natură să dovedească tardivitatea comunicării Rezoluției;

- având în vedere că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2014 s-a împlinit la data de 1 decembrie 2018, rezoluția nr. 932/17.01.2019 este afectată de sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (7) din aceeași lege;

- de asemenea, rezoluția nr. 5585/19.03.2019 pronunțată de Inpectorul Șef a fost comunicată la data de 20.03.2019 și recepționată de reclamant la data de 27.03.2019, cu 2 zile peste termenul legal prevăzut de art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004;

- totodată, doamna judecător B. nu a respectat dispozițiile art. 14 alin. (1) din ROI, de verificare a respectării regulamentelor de către personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanței, iar doamna judecător C. avea obligația de a constata din oficiu toate neregularitățile sesizate de către recurentul - reclamant.

Intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin sesizarea adresată pârâtei Inspecția Judiciară, reclamantul A. a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor D., B., C., E., F., G., H. de la Judecătoria Craiova, aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2018, în data de 6 noiembrie 2018.

În motivarea sesizării, în esență, reclamantul a arătat că s-a prezentat la registratura Judecătoriei Craiova pentru a consulta dosarul civil nr. x/2012, însă a întâmpinat mai multe greutăți din partea grefierilor, iar după ce dosarul i-a fost prezentat spre consultare, a constatat mai multe neregularități cu ocazia pronunțării încheierii nr. 4663 din 17.09.2011 comise de doamna judecător E..

Ca urmare a neregularităților constatate a depus o notificare către președintele Judecătoriei Craiova, domnul D. și către președintele secției civile, doamna B., fiind nemulțumit de răspunsul primit din partea președintelui.

De asemenea, acesta a arătat că în urma consultării dosarelor nr. x/2012, nr. y/2012 și nr. 17854/215/2012 a constatat mai multe neregularități, la soluționarea acestor dosare nefiind respectate dispozițiile prevăzute de lege în materia executării silite de către judecătorii care au soluționat aceste cauze.

Verificările prealabile au fost efectuate de inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 11 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară de către Inspecția Judiciară, sens în care au fost efectuate verificări în sistemul informatic Ecris și au fost solicitate relații conducerii Judecătoriei Craiova cu privire la aspectele semnalate, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată și modificată.

Prin rezoluția nr. 932/17.01.2019, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii de săvârșire a vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

Împotriva măsurii de clasare dispusă, reclamantul a formulat plângere în temeiul art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 care a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată, prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C19-717.

Amintește Inalta Curte că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că pe această cale se pot verifica exclusiv aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, iar nu de netemeinicie.

Prima instanță, analizând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată, în raport de soluția de clasare pronunțată în dosarul nr. x/2018 din 4 decembrie 2018, a reținut, pe de o parte, în ceea ce privește criticile reclamantului vizând dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 și nr. 17854/215/2012, că sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, potrivit cărora acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită.

Astfel, în condițiile în care încheierea nr. 4663 din 17.09.2012, încheierea nr. 4366 din 10.09.2012, încheierea nr. 4574 din 13.09.2012 și încheierea nr. 4574 din 13.09.2012 ale Judecătoriei Craiova, au fost pronunțate în anul 2012, ultima încheiere fiind pronunțată la data de 13.09.2012, iar sesizarea reclamantului a fost înregistrată la Inspecția Judiciară la data de 29.10.2018, a intervenit prescripția răspunderii disciplinare.

In raport de această împrejurare, nu s-au efectuat verificări din perspectiva dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 cu privire la neregularitățile invocate de recurentul - reclamant privind modalitatea de soluționare a dosarelor, respectiv, încălcarea normelor privind executarea silită, existența unor neconcordanțe în ceea ce privește semnăturile judecătorilor, înscrierea numărului documentului în formă olografă pe exemplarul din dosar, ori cu privire la necomunicarea exemplarelor originale.

Deși potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare, din perspectiva alin. (2) al aceluiași articol, exercitarea acestui drept nu poate pune în discuție anularea unor hotărâri judecătorești, cum ar fi încheierile de executare silită pronunțate în anul 2012 și, contrar susținerilor recurentului - reclamant, analiza incidenței elementelor abaterilor disciplinare se face prin raportare la data săvârșirii acestora, iar nu la data studierii dosarelor de către petent.

Totodată, în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că printre atribuțiile inspecției judiciare nu se află și verificarea activității grefierilor (modalitatea de numerotare a filelor din dosar), pentru aceștia putându-se exercita cercetarea disciplinară.

Față de aceste considerente, constată Înalta Curte lipsa de temeinice a criticilor recurentului - reclamant circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care privesc omisiunea instanței de judecată de a se pronunța asupra neregularităților constatate de reclamant în legătură cu dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 și nr. 17854/215/2012.

In altă ordine de idei cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privința lipsei motivelor pe care se întemeiază sentința recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanțe fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt și de drept care au fost supuse judecății în fața sa.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că sub imperiul acestei norme de drept se pot include doar neregularități de ordin procedural, care a atrag sancțiunea nulității sentinței, altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul - reclamant neindicând niciun motiv care să poată fin încadrat în acest text de lege.

In ceea ce privește cererea privind atragerea răspunderii disciplinare a domnului judecător D., Președintele Judecătoriei Craiova și doamnelor judecător C. și B. privind încălcarea dreptului privind accesul la dosare, Inalta Curte reține că identificarea dosarului, în arhivă s-a făcut ca urmare a sesizării formulate de către reclamant conducerii Judecătoriei Craiova la data de 08.08.2018, în acest sens judecătorul care ținea locul președintelui Judecătoriei Craiova, doamna judecător C. comunicându-i personal petentului să se prezinte în data de 10.08.2018 pentru a-și consulta dosarul la arhivă, lucru care s-a și întâmplat.

Totodată, inspectorul - judiciar a ținut cont de împrejurarea că grefierul responsabil de compartimentul "executări silite" se afla în concediu, pe perioada vacanței judecătorești, astfel că recurentului - reclamant i s-a comunicat inițial împrejurarea că a expirat perioada de 5 ani de păstrare a dosarelor.

Ulterior consultării dosarului, petentul a formulat o reclamație administrativă adresată conducerii judecătoriei, reclamație la care i s-a răspuns prin adresa nr. x/07.09.2018, menționându-se de către președintele instanței că în dosarul nr. x/2012 se regăsesc toate actele menționate de către I. și J. chiar în cererea prin care a fost învestită instanța, că aceste înscrisuri au fost certificate pentru conformitate chiar de către reclamant, precum și faptul că soluționarea cererii de încuviințare s-a făcut sub imperiul C. proc. civ. în vigoare la data de 17.09.2012.

In raport de această situație de fapt se constată că președintele instanței, respectiv, locțiitorul și președintele secției civile și-au exercitat atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale și regulamentare, iar nemulțumirea cu privire la răspunsul comunicat nu se circumscrie niciunei abateri disciplinare. Critica recurentul - reclamant cu privire la faptul că doamna judecător C. era obligată să constate din oficiu toate neregularitățile legate de dosar, nu are niciun fundament legal.

In ceea ce privește critica privind nerespectarea dispozițiilor art. 45 alin. alin. (7) raportat la alin. (3) din Legea nr. 317/2004 se reține că sesizarea petentului a fost înregistrată la Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători sub nr. x/2018 la data de 6 noiembrie 2018 și a fost soluționată prin rezoluția de clasare din data de 4 decembrie 2018, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 317/2004. Totodată și rezoluția nr. 5585/19.03.2019 a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, întrucât, din perspectiva textului de lege, nu prezintă relevanță data comunicării acesteia către petent.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 746 din 6 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.