ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 347/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.11.2017, sub numărul x/2017, reclamanții A., B. - prin reprezentant legal A., A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților in data de 15.05.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2364 din 21 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanții A. și B. - prin reprezentant legal A. și A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

S-a dispus obligarea pârâtului să soluționeze cererea de despăgubire formulată de reclamanți și înregistrată la data de 16.05.2017.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cazul Legii 213/2015 lipsa reglementării unui termen de soluționare a petițiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacuna legislativa constând într--o omisiune ce poate fi suplinita de judecător prin asimilare, ci o asumare conștientă a unor situații care, obiectiv, fac imposibila soluționarea tuturor petițiilor într-un termen prestabilit.

Asigurătorii care pot intra în faliment dețin un portofoliu diferit de polițe de asigurări care generează obligații în sarcina lor, astfel încât nu se poate fixa un termen care sa acopere aceste situații extrem de diferite de la asigurător la asigurător.

Situațiile concrete cu care Fondul s-a confruntat face ca, în mod obiectiv, să nu se poată aplica automat Legii speciale nr. 213/2015 termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 554/2004, soluția fiind aplicarea unui "termen rezonabil" de soluționare cererilor care ne sunt adresate, soluție confirmata atât de practica CEDO, cat si de soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal ce privesc soluționarea administrativa a anumitor cereri ce presupun un demers administrativ laborios de analiză si documentare.

În cauza termenul rezonabil în care pârâtul trebuie sa soluționeze cererea nu a fost încălcat, dat fiind numărul foarte mare de cereri înregistrate.

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile, și, pe cale de consecința, respingerea acțiunii.

Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Au susținut că cererea de despăgubire a fost înregistrată la data de 16.05.2017, perioada de timp scursă depășind ceea ce legea contenciosului administrativ definește ca fiind un termen rezonabil de soluționare a unei cereri.

La data de 22 decembrie 2020 intimații - reclamanți au depus la dosar o preczare prin care au invocat că recursul a rămas fără obiect in raport de acordarea despăgubirilor solicitate de către Fondul de Garantare a Asiguraților in dosarul penal nr. x/2015

Recurentul - pârât a depus la dosar borderourile privind plata despăburirilor către intimații - reclamnați din dosarul de recurs.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimații - reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat obligarea autorității pârâte la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depuse in data de 15.05.2017.

La data de 16.05.2017, reclamanții A., B. - prin reprezentant legal A., A. au depus la Fondul de Garantare a Asiguraților o cerere, prin care au solicitat să fie despăgubiți, urmare a prejudiciului material și moral suferit prin vătămarea lui C., survenit în urma evenimentului rutier petrecut la 20.04.2013.

Întrucât recurentul a lăsat în nelucrare cererea, intimații - reclamanți au solicitat constrângerea autorității pârâte pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Intimații - reclamanți au solicitat să se constate că recursul formulat a rămas fără obiect intrucât recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a achitat despăgubirile solicitate in dosarul penal nr. x/2015

Instanța de control judiciar constată că prin hotărârea atacată s-a dispus obligarea recurentul - pârât la soluționarea cererii de despăgubire formulată de intimații - reclamanți, privind prejudiciul material și moral suferit prin vătămarea lui C., survenit în urma evenimentului rutier petrecut la 20.04.2013.

Totodată, recurentul -pârât a depus la dosar borderorul privind plata sumelor acordate ca despăgubiri de către instanța penală in dosarul nr. x/2015.

În acest context, amintește instanța de recurs că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de despăgubire era îndeplinită la data promovării acțiunii și la data pronunțării sentinței, ulterior, ca urmare a achitării de către FGA a Deciziei nr. 20240/05.06.2019, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin plata despăgubirilor a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanți este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2364 din 21 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.