ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3457/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta intimată A. S.A. a formulat cerere de revizuire a Decizie nr. 1449/28.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal solicitând admiterea acestei cereri cu consecința schimbării în tot a deciziei civile nr. 1449/2019, pentru motivul că judecata efectuată de instanța de recurs, pe fondul cauzei în rejudecare după casarea cu reținere, s-a făcut cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, în raport de situația de fapt a cauzei, motiv de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La data de 07.07.2020, reprezentanta revizuentei A. S.A. a depus la dosar o cerere de recuzare a întregului complet de judecată învestit cu soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva Decizie nr. 1449/28.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, timbrată cu 300 RON, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 14 iulie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a completului de judecată R1, formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1449/28.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timișoara prin Primar.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii din data de 14.07.2020 și a tuturor actelor procedurale subsecvente efectuate de completul R1, inclusiv Decizia nr. 686/2020 și rejudecarea cauzei care face obiectul dosarului x/2020 de către un alt complet de judecată.

În motivarea recursului revizuenta A. S.A. a susținut în esență faptul că, în mod greșit, instanța Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată R1 învestiți cu judecarea celor două dosare, dosar nr. x/2020 și dosar nr. x/2020, care au ca obiect căi extraordinare de atac împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, decizia civilă nr. 1449/28.11.2019 pronunțată de aceeași curte de apel, respectiv contestația în anulare și revizuirea, situația de fapt fiind aceeași, existând identitate de părți și material probator. Or, arată revizuenta că prin analizarea unui dosar, dosar nr. x/2020, și pronunțarea asupra acestuia, judecătorii vor avea deja formată o opinie pentru analizarea și soluționarea celuilalt dosar, dosar nr. x/2020, astfel încât există îndoială justificată de încălcare a principiului imparțialității judecătorilor din completul R1 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În speță, recurenta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că aceste critici nu se circumscriu motivului de casare indicat de recurentă, însă pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care vizează neregularități de ordin procedural, sancționate cu nulitatea.

Conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Judecătorul care s-a pronunțat asupra unei revizuiri nu este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a se pronunța într-o contestație în anulare, în condițiile în care, raportat la textele de lege care le reglementează, motivele pentru care cele două căi de atac extraordinare de retractare pot fi declarate diferă, astfel că o hotărâre nu poate fi atacată, invocând același motiv, atât cu revizuire, cât și cu contestație în anulare.

Nici critica potrivit căreia, contrar celor reținute de instanță, judecătorul recuzat era incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este aptă să conducă la casarea încheierii atacate.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 653/04.08.2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, poziția 20 pe lista de ședință, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare.

Cererea de contestație în anulare fusese întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când avut loc judecata".

Instanța a apreciat că la termenul de judecată la care s-au pus concluzii exhaustive, contestatoarea a fost legal citată și prezentă, nefiind incident motivul de contestația în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Obiectul dosarului nr. x/2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în cadrul căruia s-a formulat cererea de recuzare respinsă prin încheierea atacată cu recurs, îl constituie revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1449/28.11.2019 a aceleiași instanțe.

Prin cererea de revizuire, autoarea acesteia a criticat decizia atacată din perspectiva încălcării principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, în raport de situația de fapt a cauzei, motiv de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, având în vedere obiectul celor două dosare, prin prisma cărora judecătorii recuzați a avut a se pronunța, în cadrul revizuirii, asupra motivului prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în contestația în anulare, cu privire nelegala citare, în mod judicios s-a reținut prin încheierea atacată că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de vreme ce nu există identitate între motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și cel al contestației în anulare reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că nu se poate susține cu temei că judecătorul care s-a pronunțat asupra unei contestații în anulare este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a se pronunța într-o revizuire, în condițiile în care, raportat la textele de lege care le reglementează, motivele pentru care cele două căi de atac extraordinare de retractare pot fi declarate diferă, astfel că o hotărâre nu poate fi atacată, invocând același motiv, atât cu revizuire, cât și cu contestație în anulare.

Judecătorul învestit cu soluționarea unei cereri de revizuire se va pronunța în limitele dispozițiilor art. 509 C. proc. civ., care reglementează obiectul și motivele de revizuire, iar în ipoteza contestației în anulare, în limitele art. 503 C. proc. civ., care stabilește obiectul și motivele contestației.

Așadar, astfel cum sunt configurate de lege, căile extraordinare de atac ale revizuirii și contestației în anulare nu pot fi declarate pentru același motiv.

De altfel, prin decizia civilă nr. 653/04.08.2020, pronunțată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, astfel cum s-a arătat în precedent.

Examinarea deciziilor pronunțate în dosarul având ca obiect revizuirea și în cel vizând contestația în anulare relevă perspectiva diferită din care este analizată aceeași hotărâre, odată prin prisma dispozițiilor art. 509 C. proc. civ., în cadrul revizuirii, iar în contestația în anulare, prin raportare la art. 503 C. proc. civ.

Așa fiind, este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia judecătorul recuzat în cadrul contestației în anulare se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, soluția de respingere a cererii de recuzare asigură respectarea aparenței de imparțialitate a judecătorilor, fiind respectate garanțiile dreptului la un proces echitabil, conferite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și încrederea publică, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.