ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2853/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018 din 26.02.2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 12854/07.02.2018 și obligarea pârâtului să plătească fiecărui reclamant suma de 400.000 RON în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial suferit ca urmare a decesului mamei lor în accidentul rutier din data de 03.11.2011, respectiv suma de 20.000 RON reclamantului A. în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5150/07 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului, au arătat că instanța de fond a confundat declarația notarială cu o împăcare a părților, astfel că soluția fundamentată pe prevederile art. 132 alin. (1) din C. pen. este nelegală.

Recurenții au menționat că suma de 4000 RON oferită de conducătorul auto nu se referă la despăgubirea recurenților sub aspectul daunelor nepatrimoniale, ci s-a dorit a reprezenta un ajutor pentru înmormântare (echivalentul daunelor materiale). În mod greșit instanța de fond a apreciat că recurenții au fost despăgubiți în mod just, proporțional și echitabil cu suma respectivă, atât sub aspectul daunelor materiale, cât și a celor nepatrimoniale. Cu privire la declarația notarială, recurenții au arătat că, neavând pregătire juridică, au considerat că este vorba despre un gest moral din partea conducătorului auto, neavând intenția de a nu se mai constitui părți civile.

Au susținut recurenții că hotărârea instanței de fond nu se raliază Deciziei nr. 29/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că instanța de fond echivalează declarația notarială inițial cu instituția împăcării părților și ulterior cu o renunțare la pretențiile civile. Chiar dacă inculpatul oferă o sumă de bani persoanelor vătămate, această împrejurare nu exonerează societatea de asigurare de a despăgubi părțile. Suma plătită de către conducătorul auto în baza unei datorii de conștiință nu exonerează Fondul de Garantare a Asiguraților de executarea obligației contractuale.

Au mai arătat recurenții că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 27 din Ordinul CSA nr. 5/2010 care reglementează în mod expres și limitativ cazurile în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, iar acest text de lege nu menționează situația dedusă judecății.

Cu referire la pretențiile civile solicitate de recurenți, sub aspectul daunelor materiale, au susținut recurenții că instanța de fond a interpretat în mod eronat comportamentul mercantil, fiind o sarcină excesivă să se solicite reclamantului A. înscrisuri precum facturi sau bonuri fiscale pentru dovedirea cheltuielilor legate de înmormântare, în condițiile în care o astfel de conjunctură dramatică nu presupune un comportament mercantil. Referitor la daunele nepatrimoniale, au arătat recurenții că au suferit un prejudiciu moral afectiv.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 12854/07.02.2018 și obligarea pârâtului să plătească fiecărui reclamant suma de 400.000 RON în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial suferit ca urmare a decesului mamei lor în accidentul rutier din data de 03.11.2011, respectiv suma de 20.000 RON reclamantului A. în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat, criticile recurenților urmând să fie analizate în mod unitar și să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, instanța de control judiciar reține că motivul respingerii cererilor de plată de către Fondul de Garantare a Asiguraților este faptul că aceștia au renunțat la pretențiile lor, fiind despăgubiți de către inculpată, așa cum au declarat în fața instanței.

Într-adevăr, în sentința penală nr. 415/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului se reține că părțile vătămate au arătat în declarația notarială atașată la dosar că nu solicită daune materiale sau morale de la inculpată nici la momentul cercetării penale și nici în viitor.

În decizia pronunțată în apel la 02.04.2014, Curtea de Apel Suceava a reținut că, potrivit declarației autentificate sub nr. x/06.01.2011, reclamanții succesori ai victimei au arătat că nu au niciun fel de pretenții materiale sau morale de la inculpată, iar A. a precizat că pretențiile civile au fost stinse.

Având în vedere că, potrivit Legii nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, Înalta Curte apreciază că relevantă în prezenta cauză este declarația expresă a reclamanților că nu au niciun fel de pretenții materiale sau morale de la persoana vinovată de producerea accidentului.

Distinct de referirile instanței de fond la prevederile art. 132 din C. pen., este corectă concluzia acesteia că esențială în cauză este chestiunea legată de renunțarea la orice pretenții pe latura civilă față de inculpată, renunțare care nu poate fi privită distinct de asigurător.

Odată ce reclamanții succesori ai victimei au arătat că nu au niciun fel de pretenții materiale sau morale de la inculpată, iar A. a precizat că pretențiile civile au fost stinse, potrivit declarației notariale nr. 46/06.01.2011, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care reclamanții nu mai pot avea pretenții împotriva faptuitorului, aceștia nu mai pot avea pretenții nici împotriva asigurătorului, în speță împotriva pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților.

Având în vedere conținutul declarației notariale, este exclusă solicitarea unor alte daune rezultând din același fapt ilicit cauzator de prejudicii, reclamanții fiind despăgubiți de către asigurat, astfel că nu mai pot cere alte sume rezultând din același fapt de la asigurător, pe motiv că suma remisă reclamanților de către inculpată nu a făcut decât să acopere în mod parțial doar cheltuielile de înmormântare.

În aceste condiții, sunt neîntemeiate susținerile recurenților în sensul că, chiar dacă inculpatul oferă o sumă de bani persoanelor vătămate, această împrejurare nu exonerează societatea de asigurări în a despăgubi părțile și că suma plătită de către conducătroul auto în baza unei datorii de conștiință nu exonerează FGA de executarea obligației contractuale.

În ceea ce privește susținerile în sensul că hotărârea instanței de fond nu se raliază Deciziilor nr. 1/2005 și, respectiv, nr. 29/2009, ambele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și că, în argumentarea hotărârii, instanța pornește de la o premisă străină atât legislației asigurărilor, cât și practicii judiciare, se observă faptul că ceea ce a reținut instanța de fond cu privire la raporturile juridice dintre societatea de asigurare și asigurat sunt preluate chiar din Decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de recurenți. ("În fine, alte instanțe s-au pronunțat în sensul că societățile de asigurare trebuie citate în procesul penal numai în calitate de asigurător, deoarece raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă. Aceste din urmă instanțe au procedat corect.")

În ceea ce privește susținerile recurenților referitoare la art. 27 din Ordinul CSA nr. 5/2010, instanța de control judiciar constată că solicitarea reclamanților nu a fost respinsă ca inadmisibilă, cu alte cuvinte existența declarației notariale nu exclude dreptul acestora de a se adresa instanței civile, dar aceasta nu înseamnă că respectiva solicitare are și un caracter întemeiat, în contextul celor arătate anterior.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că toate susținerile recurenților sunt neîntemeiate și că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A., B., C. împotriva sentinței civile nr. 5150/07 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B., C. împotriva sentinței civile nr. 5150/07 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2021.