ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2163/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 3 august 2020, sub nr. x/2020, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În cadrul cererii de strămutare, ce a format dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.

În vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a creat dosarul asociat nr. x/2020, stabilindu-se termen de judecată la data de 13 noiembrie 2020.

Prin încheierea nr. 5674 pronunțată la data de 30 octombrie 2020, Înalta Curte a anulat ca netimbrată cererea de strămutare formulată de petentul A., hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.

La data de 2 noiembrie 2020, petentul A. a transmis prin e-mail, cu referire la dosarul asociat nr. x/2020 cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de prevederile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituția României.

În vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a creat dosarul asociat nr. x/2020, stabilindu-se termen de judecată la data de 13 noiembrie 2020.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A., cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. (b) din O.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a declarat recurs, invocând nulitatea acesteia, motivat de faptul că nu a fost pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2020. Astfel, a susținut că, la data de 15 noiembrie 2020, ora 23:37, în sistemul informatizat al instanței nu era comunicată soluția pe scurt a ședinței din data de 13 noiembrie 2020, ceea ce este echivalent cu lipsa judecării.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Regularitatea promovării recursului împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului formulat împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2020, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Înalta Curte constată că recursul vizând soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale (prin încheierea din 13 noiembrie 2020) a fost declarat și motivat la data de 17 noiembrie 2020, peste termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Se constată că dispoziția privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată în data de 13 noiembrie 2020 și, față de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului împotriva acestei soluții s-a împlinit, în cauză, la ora 24:00, în data de 16 noiembrie 2020.

În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale dispuse prin încheierea din 13 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.