ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 149/2022

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat în dosarul nr. x/2014.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că în dosarul x/2016, reclamantul A. a atacat Hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină nr. 2/15.01.2016, pronunțată în dosarul CSD x/2015, la Curtea de Apel București și nu la Curtea de Apel Timișoara, astfel cum este prevederea legală și cum se menționează în mod expres în hotărârea atacată.

Totodată, se mai arată că nu există nici o legătură între dosarul prezent și dosarul x/2014, fiind cauze diferite, cu fapte diferite.

În opinia recurentului, în cauza de față este vorba de nici un drept al reclamantului în funcție de care soluția ce se va pronunța să aibă înrâurire asupra drepturilor sale.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de fond a apreciat că soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Ori, în situația de față, cauza aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu privește în niciun fel speța supusă judecății la Curtea de Apel Timișoara.

Este adevărat că dosarele au ca parte același contestator, A., dar obiectul acestora este diferit, respectiv fiind rezultatul unor sancțiuni disciplinare dispuse în cauze diferite, ca urmare a unor abateri disciplinare diferite.

Astfel, în dosarul nr. x/2014 sunt contestate Hotărârea nr. 16/26.09.2014 a Comisiei Superioare de Disciplină și Hotărârea nr. 4/16.06.2014 a Consiliului de Disciplină al CEJ Timișoara.

În acest dosar, recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2017 privește cererea de recuzare a judecătorului și sentința civilă nr. 56/02.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

În dosarul x/2016 sunt contestate Hotărârea nr. 8/30.10.2015, pronunțată de Consiliul de Disciplină al CEJ Timișoara și Hotărârea nr. 2/15.01.2016, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină.

Așadar, dosarul privește legalitatea sancțiunilor disciplinare aplicate de către forurile legale în urma verificărilor dispuse în dosarele de executare silită nr. x/2014, nr. y/2014 și nr. 190/EX/2015.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul ÎCCJ.

Este evident faptul că între cele două cauze nu există nicio legătură, iar soluționarea prezentului litigiu nu depinde de soluția pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală pe care o va casa și, pe cale de consecință, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.