ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub numărul de dosar x/2019 reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Jibert, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 1143/CA/07.11.2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă, și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, instanță care prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2019 a dispus disjungerea primelor două capete de cerere ale acțiunii introductive și declinarea competenței materiale de soluționare a acestora în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, rămânând învestită cu soluționarea petitului 3 al cererii de chemare în judecată inițiale, și anume solicitarea reclamantei de anulare a deciziei nr. 8649/18.06.2019, emisă de Comisia Specială de retrocedare și restituire în natură a imobilului situat în Jibert, înscris în CF x A+4, nr. top. x și CF x nr. top. x - școala, curte - către fostul proprietar Parohia Evanghelică Jibert.

Prin sentința civilă nr. 82/2021 din 16 iulie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Jibert, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, având ca obiect anularea Deciziei nr. 8649/18.06.2019 emisă de pârâtă și restituirea în natură a imobilului situat în Jibert, înscris în CF x nr. top. x și CF x nr. top. x.

Împotriva sentinței civile nr. 82/2021 din 16 iulie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Jibert a formulat apel, cale de atac calificată de instanță ca fiind recurs, solicitând anularea Deciziei nr. 8649/18.06.2019 emisă de Comisia Specială de Retrocedare și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Jibert, înscris în CF x A+4, nr. top. x și CF x nr. top. x - școală, curte - către fostul proprietar Parohia Evanghelică C.A. Jibert.

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit a reținut că în speță ar fi vorba de o construcție nouă, în realitate, clădirea nefiind demolată niciodată, existând și astăzi, cu aceeași destinație, aceasta suferind doar reparații utile și necesare ceea ce nu poate echivala cu o construcție nouă.

Invocând prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, a menționat că respectiva clădirea, cunoscută ca și școală, a existat din anul 1948 și că, clădirile nou edificate au fost construite după depunerea cererii de retrocedare, cu încălcarea interdicției stabilită de art. 6 și art. 7 din O.U.G. nr. 94/2000.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Biserica Evanghelică C.A. Jibert, prin Consistoriul Superior al Bisericii Evaghelice C.A. din România a formulat, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, cererea de retrocedare nr. x/21.02.2003, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în Brașov, 3030 localitatea Jibert compus din clădire și teren, înscris în CF x top. x, "având destinația de școală actualmente fiind școală".

Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare referitoare la restituirea în natură a imobilului teren, situat în județul Brașov, înscris inițial în CF nr. x, nr. top. x, transcris ulterior în CF x convertită în CF nr. x, actualmente parte din nr. cadastral x, aceasta nefiind posibilă, întrucât terenul este ocupat de școala gimnazială, edificată de către statul român ulterior preluării abuzive, și de alee beton; A constatat calitatea de persoană îndreptățită a Parohiei Evanghelice C.A. Jibert pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a propus acordarea de măsuri compensatorii solicitantei, în condițiile Capitolului III din legea nr. 165/2013, cum modificările și completările ulterioare, pentru imobilul teren în suprafață de 176,40 m.p., situat în județul Brașov, înscris inițial în CF nr. x, nr. top. x, transcris ulterior în CF x convertită în CF nr. x, actualmente parte din nr. cadastral x; A respins cererea de retrocedare în ceea ce privește restituirea în natură a construcției, aceasta nefiind posibilă, întrucât potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat, construcțiile demolate nu fac obiectul acestui act normativ.

Motivele adoptării acestei soluții de către pârâtă au constat în faptul că terenul în suprafață de 176,40 mp, situat în satul Jibert, comuna Jibert s-a aflat în proprietatea Biserici Evanghelice Lutherane din Jibert, imobilul fiind preluat abuziv de către statul român în temeiul Decretului nr. 176/1948, însă la data soluționării cererii de retrocedare terenul este ocupat de școala gimnazială edificată de către statul român, ulterior preluării abuzive, iar construcția care se solicită a fi restituită în natură a fost demolată.

Prin urmare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor Metodologice de aplicare a acesteia s-a propus acordarea de măsuri compensatorii solicitantei în condițiile Legii nr. 165/2013 cu modificările și completările ulterioare, pentru imobilul teren în suprafață de 176,40 m.p., situat în județul Brașov, înscris inițial în CF nr. x, nr. top. x, transcris ulterior în CF x convertită în CF nr. x, actualmente parte din nr. cadastral x.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Parohia Evanghelică C.A. din Jibert a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, anularea Deciziei nr. 8649/18.06.2019.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva încălcării art. 1 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, susținând, în esență, că școala a existat din anul 1946 iar clădirea nu a fost niciodată demolată, aceasta suferind doar reparații utile și necesare ceea ce nu poate echivala cu o construcție nouă.

Instanța de control judiciar constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Amintește că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată de recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, " Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență", iar conform alin. (4) al aceluiași articol " (…) În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent (…)".

Relevante, în ceea ce privește construcțiile demolate, sunt și dispozițiile punctului 3 din Normele metodologice aferente art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România: "Nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate."

Așadar, acestea sunt dispozițiile normative care au condus în mod corect la respingerea cererii recurentei de retrocedare în natură a imobilului teren și de propunere pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru acest imobil, fiind respinsă cererea sa de retrocedare în natură a construcției care a fost demolată, având în vedere că terenul înscris sub nr. top. vechi x, este ocupat parțial de construcția cu destinația de școală, astfel cum a fost extinsă după preluarea abuzivă potrivit Decretului nr. 176/1948 și demolarea vechii clădiri, și parțial de alee pentru acces, neputând fi restituit în natură.

Aspectele invocate de recurentă referitoare la existența școlii încă din anul 1948 și la faptul că aceasta nu a fost demolată niciodată, existând și astăzi cu aceeași destinație, nu pot fi primite de instanța de control judiciar întrucât, așa cum rezultă din schița dezmembrării din anul 1973, la data dezmembrării, la nr. top. x, apare mențiunea "loc gol", neexistând nicio construcție.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Evanghelică C.A. Jibert împotriva sentinței nr. 82 din 16 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.