ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/2022 din data de 31 ianuarie 2022 Curtea de Apel Cluj, secția Penală și pentru Cauze de Minori, în temeiul art. 109 alin. (1) și art. 104 alin. (5), (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a constatat că persoana solicitată A. a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Italia și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 611/2021, gia 2361/19, R.G.N.R. D.D.A - 1458/2020 R.G.I.P - N. 142/2020 R.O. C. civ..D.D.A emis la data de 10.08.2021 de către Judecătorul de anchete preliminare din cadrul Tribunalului Reggio Calabria, Italia, emis în vederea cercetării persoanei solicitate A., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă agravată, prev. de art. 81 din C. pen. și art. 3 n. 5 și 8 și art. 4 n. 3 din Legea nr. 75/78 conform dreptului penal italian, constând în aceea că, în mod repetat, în perioada 16.04.2019 - 25.07.2019, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o prin constrângere, pe soția sa B., să se prostitueze în Piazza Garibaldi din Reggio Calabria, Italia, loc unde o conducea și o monitoriza personal în mod constant, obținând astfel în mod injust foloasele patrimoniale realizate de către soția sa.

Totodată, a constatat că persoana solicitată A. a uzat de beneficiul conferit de regula specialității și a solicitat ca în ipoteza condamnării pentru fapta care face obiectul prezentului mandat european de arestare, să execute pedeapsa în România.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, respectiv din 30.01.2022, ora 18:00, până la data de 31.01.2022, ora 18:00.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31 ianuarie 2022 și până la data de 1 martie 2022.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că în 31.01.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanța, în temeiul prevederilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu mandatul european de arestare nr. 611/2021, gia 2361/19, R.G.N.R. D.D.A - 1458/2020 R.G.I.P - N. 142/2020 R.O. C. civ..D.D.A emis la data de 10.08.2021 de către Judecătorul de anchete preliminare din cadrul Tribunalului Reggio Calabria, Italia, prin care s-a solicitat arestarea și predarea către autoritățile judiciare din Italia a persoanei solicitate A..

S-a mai arătat că solicitarea viza predarea acestei persoane, în vederea cercetării sale pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă agravată, prev. de art. 81 din C. pen. și art. 3 n. 5 și 8 și art. 4 n. 3 din Legea nr. 75/78, conform dreptului penal italian, faptă constând în aceea că, în mod repetat, în perioada 16.04.2019 - 25.07.2019, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o prin constrângere, pe soția sa B., să se prostitueze în Piazza Garibaldi din Reggio Calabria, Italia, loc unde o conducea și o monitoriza personal în mod constant, obținând astfel în mod injust foloasele patrimoniale realizate de către soția sa.

S-au anexat sesizării Parchetului, următoarele:

- un exemplar al semnalării SIS

- proces-verbal de depistare

- mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, în original și tradus în limba română.

- procesul-verbal întocmit cu ocazia audierii persoanei solicitate

- fotocopia ordonanței de reținere a persoanei solicitate

- fișa de cazier a persoanei solicitate

- copie carte de identitate.

Verificând legalitatea și temeinicia sesizării instanței cu prezenta cerere, Curtea de Apel Cluj a reținut că persoana solicitată nu a invocat nicio neregulă cu privire la identitate, afirmând că datele sale de identitate corespund cu cele ale persoanei care face obiectul solicitării în mandatul european de arestare.

Totodată, instanța a avut în vedere faptul că după aducerea la cunoștință a drepturilor prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, precum și a efectelor regulii specialității, persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, în vederea cercetării sale și a menționat că uzează de beneficiul conferit de regula specialității. De asemenea, persoana solicitată a declarat că în ipoteza în care va fi condamnată pentru infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare, dorește să execute eventuala pedeapsă în România.

Curtea de apel a analizat solicitarea de executare a mandatului european de arestare prin prisma cerințelor impuse de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În acest sens, a reținut că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare are echivalent în legislația română în prevederile infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) din C. pen. român, faptă pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

S-a luat act de consimțământul exprimat de persoana solicitată de a fi predată.

Totodată, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene se execută pe baza principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, consacrat prin Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, transpusă în legislația română, precum și în cea italiană, că persoana nu a fost supusă unor proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare și că, potrivit legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare nu s-a prescris.

Ca atare, constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus amintite și că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, ținând seama de consimțământul persoanei solicitate la predarea sa, instanța de fond, în temeiul art. 109 alin. (1) și art. 104 alin. (5), (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Împotriva sentinței penale nr. 21 din 31 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și pentru Cauze de Minori a formulat contestație persoana solicitată A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 07 februarie 2022 sub nr. x/2022, fiind stabilit, în mod aleatoriu, termen la data de 10 februarie 2022.

La termenul fixat în cauză, 10 februarie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate, susținerile acestuia și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 21/2022 din data de 31 ianuarie 2022, prin care, în procedura prev. de art. 97 -116 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și pentru Cauze de Minori, luând act de consimțământul la predare exprimat de persoana A., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, nr. 611/2021, gia 2361/19, R.G.N.R. D.D.A - 1458/2020 R.G.I.P - N. 142/2020 R.O. C. civ..D.D.A emis la data de 10.08.2021 de către Judecătorul de anchete preliminare din cadrul Tribunalului Reggio Calabria, Italia, predarea părții către autoritățile judiciare ale statului emitent și, respectiv, arestarea acesteia, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Această hotărâre este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu contestație, în condițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

Dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că, în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112.

Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 statuează că hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Per a contrario, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra punerii în executare a mandatului european de arestare este susceptibilă a fi supusă contestației, în condițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, numai în situația în care persoana condamnată nu și-a dat consimțământul la predare.

În ipoteza în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare este definitivă și prin aceasta, nesusceptibilă de contestare, tocmai ca urmare a caracterului irevocabil al consimțământului la predare al părții, consacrat prin dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, persoana solicitată A. și-a dat consimțământul la predare, manifestarea sa de voință fiind atestată prin procesul-verbal din data de 30 ianuarie 2022, aflat la dosarul Curții de Apel Cluj și reținută ca atare în cuprinsul hotărârii atacate.

Ca efect al voinței astfel exprimate, hotărârea prin care instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată este definitivă, conform art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru considerentele prezentate, constatând că persoana solicitată A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, o va respinge, ca inadmisibilă.

În consecință, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 21/2022 din data de 31 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și pentru Cauze de Minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2022.