ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Craiova Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, a formulat contestație fiscală împotriva Deciziei nr. 283/25.05.2017 emisă de către DGRFP Craiova în soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere x/28.11.2016 si a Raportului de inspecție fiscala nr. x/28.11.2016, ambele emise de către DGRFP Craiova-Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, ca urmare a îndreptării erorilor materiale din actele fiscale Decizia de Impunere nr. x/29.07.2016 si a Raportului de inspecție fiscala nr. x/29.07.2016, erori ce au fost sesizate de către subscrisa.

A solicitat anularea atât a Deciziei nr. 283/25.05.2017, cat si a deciziei referitoare la obligațiile de impunere x/28.11.2016, in sensul admiterii contestației formulata de către A. S.R.L. împotriva actelor fiscale anterior menționate, pe care le consideră netemeinice si nelegale.

Prin sentința nr. 240 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de contestatoarea reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, a anulat Decizia nr. 283/25.05.2017 emisă de DGRFP Craiova în soluționarea contestației, în sensul că a admis contestația formulată de contestatoare împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.11.2016, emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală (care a corectat Decizia de impunere nr. x/29.07.2016) și a exonerat pe aceasta de plata sumei de 4.831.361 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și în numele și pentru Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în totalitate a cererii introductive, ca netemeinică și nelegală, și menținerea actelor administrativ - fiscale contestate ca temeinice și legale.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod neîntemeiat instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată începând cu 01.01.2012 prin O.U.G. nr. 125/2011 și art. 331 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care, împreună cu cele reținute de către aceasta în hotărâre, sunt de natura sa ducă la dezlegarea cauzei.

Referitor la verificarea modului în care organele fiscale au respectat legislația în materia TVA și a modului în care s-a achiziționat B. în perioada aprilie 2012 - mai 2016, precum și a condițiilor în care s-a facturat aceasta de către furnizor, instanța trebuia sa aibă în vedere următoarea situație de fapt:

B. a fost înscrisă în facturile emise de furnizorii C. S.R.L., D. And E. S.R.L. și F. S.R.L., iar facturile de achiziție "B." au fost primite de la furnizori în regim normal de taxare; în baza facturilor reclamanta a întocmit note de recepție pe care se menționează "lingouri B.", de unde rezultă că "B." a fost primită sub formă de "lingouri"; B. furnizată de C. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/05.09.2016 încheiat de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Cluj, a fost achiziționată sub formă de lingouri (conform documentelor de transport CMR atașate facturilor) și revândută în aceeași stare către A. S.R.L., sau a fost obținută în urma dezmembrării de contoare folosite din care a rezultat carcasă B.; lingourile din B. furnizate de D. And E. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat la F. S.R.L. de către Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obținute de F. S.R.L. din topirea pieselor neconforme, cu mențiunea că activitatea societății F. S.R.L. constă în prelucrarea prin topire a pieselor neconforme și obținerea de lingouri din B..

Lingourile de B. au fost facturate de F. S.R.L. către D. and E. S.R.L., care le refactura intimatei-reclamante; lingourile din B. furnizate de către F. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat de către Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obținute de F. S.R.L. din topirea piesele neconforme.

În aceste condiții este evident că achizițiile de B. efectuate de către intimata-reclamantă de la furnizorii săi îndeplinesc condițiile comerțului cu deșeuri.

Instanța de fond a ignorat faptul că, în baza facturilor de achiziții pe care se menționează "B.", intimata - reclamantă a întocmit note de recepție pe care se menționează "lingouri B.", de unde rezultă că "B." a fost primită sub forma de "lingouri" și nu de materie primă ce ar fi fost utilizată la procesul de producție așa cum în mod greșit s-a reținut.

Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 160 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 și art. 331 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, de aplicarea prevederilor dispozițiilor legale sunt responsabili atât furnizorii, cât și beneficiarii, iar în normele de aplicare a prevederilor art. 160 din Legea nr. 571/2003 și art. 331 din Legea nr. 227/2015, respectiv la pct. 82 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004, se menționează explicit că în cadrul inspecției fiscale la beneficiarii operațiunilor (în speță S.C. A. SRL) organele de inspecție fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligația să colecteze TVA la momentul exigibilității operațiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.

În consecință, "B." a fost achiziționată de la furnizori sub formă de lingouri obținute din topirea pieselor neconforme, iar începând cu 01.01.2012 livrările de astfel de produse se supun taxării inverse, conform art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată începând cu 01.01.2012 prin O.U.G. nr. 125/2011 și art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

Susține recurenta că, față de această stare de fapt, în perioada aprilie 2012 - mai 2016 TVA-ul aferent achizițiilor de B. nu a fost înregistrat corect, iar această înregistrare contabilă eronată a determinat calculul unor debite suplimentare la bugetul statului.

Astfel, în această perioadă A. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă achiziții, nu doar de B. primită sub forma de lingouri și lingouri B. ci și de B. - corpuri uzate, produse din B. pentru prelucrare corpuri apometre, deșeu B., corpuri apometre uzate, astfel cum rezultă și din expertiza întocmită în cauză, respectiv:

- B. furnizată de C. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/05.09.2016 încheiat de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Cluj, a fost achiziționată sub formă de lingouri (conform documentelor de transport CMR atașat facturilor) și revândută în aceeași stare către A. S.R.L., sau a fost obținută în urma dezmembrării de contoare folosite din care a rezultat carcasă B.;

- lingourile din B. furnizate de D. And E. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat la F. S.R.L. de către Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obținute de F. S.R.L. din topirea pieselor neconforme;

- lingourile de B. au fost facturate de către F. S.R.L. către D. and E. S.R.L., care le refactura A. S.R.L.;

- lingourile din B. furnizate de F. S.R.L., conform procesului-verbal nr. x/19.05.2016 încheiat la F. S.R.L. de către Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, reprezintă lingouri din B. obținute de F. S.R.L. din topirea piesele neconforme.

Rezultă ca "B." a fost achiziționată de la furnizori sub forma de lingouri obținute din topirea piesele neconforme iar începând cu 01.01.2012 livrările de astfel de produse se supun taxării inverse, conform art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificata începând cu 01.01.2012 prin O.U.G. nr. 125/2011 și art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare;

În cauză, concomitent cu înregistrarea de TVA deductibilă, stabilită de consultanții fiscali în sumă totală de 6.124.044 RON, reclamanta avea obligația înregistrării de TVA colectată în sumă de 6.124.044 RON, așa încât în mod corect a fost stabilită diferența de TVA datorată bugetului de stat, în sumă totală de 1.848.707 RON reprezentând diferență TVA care nu a fost colectată în suma totală de 3.155.520 RON aferentă numai pentru achizițiile de lingouri B. de la furnizorul S.C. D. And E. S.R.L., deoarece acesta este singurul furnizor care a emis facturi de corecție, din care s-a scăzut TVA colectată în plus în sumă de 1.306.813 RON aferentă vânzărilor către F. S.R.L..

Cu privire la considerentele reținute de către instanța de fond, privind o presupusă prejudiciere a intimatei reclamante prin colectarea și plata TVA în aceeași măsură în care a mai fost achitată și de către furnizori, arată că acestea nu sunt întemeiate întrucât normele de aplicare a prevederilor art. 160 din Legea nr. 571/2003 și art. 331 din Legea nr. 227/2015 la pct. 82 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004 prevăd în mod explicit faptul ca în cadrul inspecției fiscale la beneficiarii operațiunilor (în speța A. SRL) organele de inspecție fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligația să colecteze TVA la momentul exigibilității operațiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.

De asemenea se fac precizări pentru situațiile în care în cadrul inspecției fiscale la beneficiarii operațiunilor organele de inspecție fiscală stabilesc că beneficiarul nu a colectat TVA la momentul exigibilității operațiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere, obligând beneficiarul la plata acestei sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, și anume că furnizorii pot emite facturi de corecție cu semnul minus în vederea regularizării taxei și restituirii acesteia către beneficiari.

Se concluzionează că prin actele a căror anulare se solicită a fost reținută o stare de fapt corectă, care a condus la stabilirea cuantumului creanțelor fiscale suplimentare conform dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că motivele de nelegalitate invocate de către recurentă nu se pot încadra în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., excepție care a fost respinsă prin încheierea de dezbateri.

Pe fondul recursului a reluat motivele indicate în cadrul contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale, arătând, în esență, că măsurile de simplificare pot fi aplicate doar în cazul în care furnizorul lingourilor are ca obiect de activitate atât achiziționarea deșeurilor feroase și neferoase cât și prelucrarea acestora, urmată de turnarea în lingouri, ca formă de prezentare a deșeurilor și că aceste măsuri nu pot fi aplicate de către persoana impozabilă care cumpără și revinde lingourile de B. ca pe un bun care poate fi utilizat ca atare pentru desfășurarea unei activități economice. În acest context, lingoul nu mai poate fi considerat deșeu, ci o marfă sau materie primă destinată utilizării în procesul de producție pentru obținerea unor produse finite, sens în care face referire la prevederile art. 3 al Directivei CEE nr. 98 din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și la definițiile utilizate de aceasta.

Arată că în opinia sa, argumentată prin art. 6 alin. (1) din Directiva CEE nr. 98/2008, lingourile achiziționate de la un furnizor care are calitatea de revânzător nu mai pot fi încadrate în categoria deșeurilor deoarece reprezintă un obiect de tranzacționare între un vânzător și un cumpărător, existând o plată sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauza.

Circulara nr. x/2016, emisă de Ministerul Finanțelor, dată în vederea aplicării unitare a prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și a Normelor metodologice de aplicare a Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, în ceea ce privește aplicarea taxării inverse, stabilește că aceasta reprezintă o modalitate identificată la nivelul Uniunii Europene de a se diminua fraudele de tipul "comerciantului lipsă", caz care nu este aplicabil societății A. S.R.L., inspecția fiscală identificând furnizorii din lanțul de aprovizionare.

În cazul aplicării taxării inverse, clientul este persoana impozabilă care achită taxa prin înscrierea acesteia atât ca taxă deductibilă, cât și ca taxa colectată, în decontul de TVA, eliminând astfel plățile între cei doi comercianți reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

Astfel, aplicând mecanismul, furnizorul nu menționează pe facturi taxa aferentă operațiunii respective, nu încasează banii reprezentând respectiva taxă și nu va avea TVA de plată la bugetul de stat de pe urma acestor operațiuni.

Taxarea inversă exclude prejudiciul la bugetul de stat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, scopul taxării inverse fiind exact acela de a proteja bugetul statului de fraudă ca urmare a neplății taxei pe valoarea adăugată de către furnizori.

Având în vedere că organele de inspecție fiscală au verificat furnizorii de B. ai S.C. A. S.R.L. și că, urmare a controalelor efectuate, a rezultat că nu s-au produs consecințe fiscal-bugetare negative ca urmare a aplicării regimului normal de taxare, aceștia stabilind că societățile furnizoare nu a încălcat prevederile legale referitor la livrările efectuate către S.C. A. S.R.L., taxarea inversă dispusă în mod forțat numai societății A. S.R.L. nu aduce prejudiciu decât societății, aceasta fiind obligată să colecteze TVA și să o plătească bugetului de stat în aceeași măsură în care a mai achitat-o furnizorilor care, la rândul lor, au plătit-o bugetului de stat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că, în urma inspecției fiscale efectuate la societatea intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. vizând perioada 01.04.2012-31.05.2016, organul de control fiscal a constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă cumpărări de B., lingouri B. și B. corpuri uzate de la cinci societăți furnizoare din județele Satu Mare, Iași, Dolj și mun. București și a declarat în deconturile lunare de TVA la organul fiscal teritorial TVA deductibilă în sumă totală de 6.221.841 RON. De asemenea, prin aceeași activitate de control s-a mai stabilit că societatea contestatoare, în perioada decembrie 2013- decembrie 2015, a înregistrat în evidența contabilă vânzări de B., B. corpuri uzate, B. corpuri rebut, lingouri zinc și șpan deșeu B., conform facturilor emise către S.C. F. S.R.L., CIF x, județul Dolj și a declarat în deconturi lunare de TVA la organul fiscal teritorial TVA colectat în sumă totală de 1.306.813 RON. Ca urmare, s-a apreciat de organul de control fiscal că în perioada verificată există o diferență de TVA de plată de către contestatoare în sumă totală de 4.831.361 RON RON, rezultată din diferența TVA colectată la cumpărări și diferența TVA colectată la vânzări.

Față de această situație de fapt, dat fiind că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimata-reclamantă a respectat întrutotul dispozițiile referitoare la colectarea și deducerea TVA în regim normal de taxare, este prioritar a se stabili dacă în privința operațiunilor comerciale descrise mai sus se aplică sistemul de taxare inversă reglementat de art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, respectiv art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, respectiv dacă aceste operațiuni pot fi încadrate în categoria comerțului cu "deșeuri", așa cum de altfel a procedat și instanța de fond.

Cu privire la acest aspect, prima instanță, pornind de la definițiile "deșeului, și a "deținătorului de deșeuri, din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, modificată prin O.U.G. nr. 68/2016 (cuprinse la punctele 9 și 10 din anexa nr. 1 la lege) și prevederile O.U.G. nr. 196/2005 care stabilește că vânzarea deșeurilor metalice feroase sau neferoase se face către operatori economici autorizați să desfășoare această activitate, raportat la obiectul de activitate și etapele procesului de fabricație desfășurate în cadrul societății contestatoare, a concluzionat că achizițiile de B. efectuate de S.C. A. S.R.L. de la furnizorii săi nu îndeplinesc condițiile comerțului cu deșeuri.

Recurenta apreciază că prima instanță, reținând aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, trebuia să facă și aplicarea dispozițiilor din Codul fiscal privind taxarea inversă, critică ce nu poate fi reținută atât timp cât prima instanță, prin raportare la dispozițiile legale invocate a stabilit de fapt că B. achiziționată de către intimata-reclamantă nu poate fi calificată ca reprezentând "deșeuri" și nu invers.

Analizând criticile formulate de către recurentă cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că prin motivele de recurs aceasta nu aduce alte argumente decât cele de care s-a folosit în fața primei instanțe, respectiv faptul că produsele achiziționate de către intimata-reclamantă reprezintă deșeuri, arătând în susținerea acestui punct de vedere doar faptul că B. furnizată de C. S.R.L. a fost achiziționată sub formă de lingouri și revândută în aceeași stare către A. S.R.L., sau a fost obținută în urma dezmembrării de contoare folosite din care a rezultat carcasă B., iar lingourile din B. furnizate de D. And E. S.R.L. reprezintă lingouri din B. obținute de F. S.R.L. (al cărui obiect de activitate constă în prelucrarea prin topire a pieselor neconforme și obținerea de lingouri din B.).

În acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 331, alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal privind taxarea inversă, nu erau aplicabile în privința intimatei-reclamante, achizițiile efectuate de către aceasta neîncadrându-se în categoria deșeurilor.

Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză în contabilitatea A. S.R.L. au fost înregistrate materii prime necesare desfășurării obiectului de activitate al acesteia, respectiv cod CAEN 2599 - Fabricarea altor articole din metal, facturile fiind întocmite în regim normal de taxare, iar furnizorii din lanțul de distribuție și-au îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA.

În nici un document contabil întocmit sau primit de contestatoare de la furnizori nu se face referire la noțiunile de deșeuri, reziduri sau alte materiale reciclabile, fiind fără dubiu că aceasta nu deținea și nici nu putea deține astfel de informații atâta vreme cât nu s-a menționat pe documentul de achiziție o astfel de proveniență, deși această menționare ar fi fost obligatorie pentru furnizori, conform dispozițiilor legale invocate de către recurentă.

Relevant cu privire la acest aspect este și faptul că prin Raportul de inspecție fiscala x) 181/30.03.2012 emis de organele fiscale în urma verificărilor efectuate la intimata-reclamantă pentru perioada anterioară 30.03.2012, prin Procesul Verbal încheiat la data de 12.03.2013 de către DGRFP Satu Mare pentru furnizorul S.C. C. S.R.L. și prin Raportul de inspecție fiscala x/30.05.2016 emis furnizorului D. AND E. S.R.L. organele fiscale nu au constatat încălcarea prevederilor legale în ceea ce privește aplicarea TVA-ului pentru B. vândută către A. S.R.L. și nici obligativitatea aplicării de taxării inverse pentru tranzacțiile efectuate, produsele livrate nefiind calificate ca fiind "deșeuri".

Ca urmare, în condițiile în care B. folosită de către reclamanta-intimată în procesul de producție nu a fost calificată ca fiind "deșeu" în urma controalelor efectuate la societățile situate în amonte în lanțul de distribuție, nu se poate accepta calificarea sa ca atare la intimata-reclamantă, această interpretare fiind în contradicție cu dispozițiile pct. 82 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004, care prevede obligația organelor de inspecție fiscală de a dispune măsuri și pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor la corectarea operațiunilor și aplicarea taxării inverse.

Pe de altă parte, în ceea ce privește criticile referitoare la faptul că în mod greșit a reținut instanța de fond, că ar exista o prejudiciere a intimatei reclamante prin colectarea și plata TVA în aceeași măsură în care a mai fost achitată și de către furnizori, Înalta Curte constată că trebuie avut în vedere faptul că taxarea inversă reprezintă o modalitate de simplificare a plății TVA pentru operațiunile derulate între plătitorii de TVA, constând în inversarea obligației de plată a TVA de la furnizor/prestator (conform regulilor obișnuite) la beneficiar, și are ca scop combaterea anumitor tipuri de fraudă.

Or, atât timp cât organele fiscale au efectuat verificări la furnizorii intimate-reclamante și au constatat că acestea nu au încălcat prevederile legale, iar în urma aplicării regimului normal de taxare nu s-a produs o pierdere a unor venituri fiscale, TVA fiind colectat și dedus de toate aceste societăți în conformitate cu prevederile legale, criticile formulate nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte arată că deși potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul poate fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cum în speță intimata reclamantă nu a făcut o astfel de dovada, cererea va fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., așa încât, în baza art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 240 din 6 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.