ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2777/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministrul Apărării Naționale:

A. În temeiul art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

- suspendarea parțială a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M 105/2002 și, respectiv, a actului intitulat "M.R.U.- l, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României" [art. 10 lit. c), art. 19 lit. a), precum și alte dispoziții nelegale, neconstituționale, incidente în cauză, necunoscute, fiind secrete; aceste acte administrative cu caracter normativ se află în posesia exclusivă a pârâtului Ministerul Apărării Naționale];

- suspendarea Avizului negativ nr. x/13.03.2017 dat de Direcția management resurse umane din cadrul Ministerului Apărării Naționale, menținut prin adresa nr. x din 23 iunie 2017 și printr-un raport întocmit ulterior.

B. În temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

- anularea, în parte, a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M 105/2002 și, respectiv, a actului intitulat "M.R.U.- l, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României" [art. 10 lit. c), art. 19 lit. a), precum și alte dispoziții nelegale, neconstituționale, incidente în cauză, necunoscute, fiind secrete; aceste acte administrative cu caracter normativ se află în posesia exclusivă a pârâtului Ministerul Apărării Naționale];

- anularea Avizului negativ nr. x/13.03.2017 dat de Direcția management resurse umane din cadrul Ministerului Apărării Naționale, menținut prin adresa nr. x din 23 iunie 2017 și printr-un raport întocmit ulterior;

- obligarea ministrului apărării naționale să aprobe Raportului șefului secției parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 7078/VI/1/2016 din 24 februarie 2017;

- obligarea ministrului apărării naționale să emită avizul conform/favorabil privind îndeplinirea de către reclamant a condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate.

C. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2665 din 7 iunie 2018, Curtea de Apel București a hotărât următoarele:

- a respins ca inadmisibile capetele de cerere din acțiunea reclamantului A. privind suspendarea și respectiv anularea Avizului negativ nr. x/13.03.2017 emis de Ministerul Apărării Naționale - Direcția management resurse umane;

- a respins cererea reclamantului de suspendare parțială a Ordinului MAN nr. 105/26.08.2002 - art. 10 lit. c) și art. 19 lit. a) din Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României aprobate prin Ordinul indicat;

- a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministrul Apărării Naționale;

- a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale să emită aviz în procedura declanșată de reclamant în acord cu prevederile art. 4 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul MAN nr. M47/22.04.2014;

- a respins în rest, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A..

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, formulând critici cu privire la soluția de admitere în parte a acțiunii, recurentul-pârât a reluat aproape integral apărările expuse prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit l-a obligat să emită aviz în procedura declanșată de reclamant în acord cu prevederile art. 4 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul MAN nr. M47/22.04.2014, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

În conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârât neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recurentul-pârât a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs se limitează la a relua argumentația din întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În condițiile arătate, susținerile recurentului-pârât nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 2665 din 7 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.