ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2565/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii contestației împotriva Hotărârii nr. 177 din 6 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 iunie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ca, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., să se dispună suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii de suspendare, s-a arătat că acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, are mai multe capete de cerere, unul dintre ele vizând suspendarea și anularea avizului negativ nr. C2014/13.03.2017 emis de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Management Resurse Umane, act ce a stat la baza soluției de respingere a cererii de transfer formulată de contestator.

În ședința publică din data de 20 noiembrie 2018, intimatul a precizat că își menține cererea de suspendare a cauzei.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării recursului declarat de contestatorul A., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

Contrar susținerilor contestatorului, arată Înalta Curte că, în situația suspendării facultative a judecății, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecății (ci numai în situațiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menționat).

Când a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

În situația suspendării facultative a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, principiu invocat chiar de recurentă în ședința publică.

Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecății, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părți, dat fiind faptul că dispozițiile art. 415 C. proc. civ. nu prevedeau posibilitatea instanței de a repune cauza de rol din oficiu, în vederea continuării judecății.

Dosarul nr. x/207 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a provocat suspendarea judecății, a fost soluționat definitiv la data de 12 mai 2021, prin decizia nr. 2777 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

În cauză, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 12 mai 2021 și s-a împlinit la data de 12.11.2021, cererea de repunere pe rol formulată de recurentă fiind formulată la data de 16.12.2020.

Înalta Curte nu poate reține precizările contestatorului A., transmise la data de 14 martie 2022, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia definitivă nr. 2777 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și nici că judecarea cauzei suspendate trebuia să se reia din oficiu, și nu la cererea sa.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.".

Astfel, recurenta-reclamantă chiar avea obligația de a contribui la desfășurarea și de a urmări finalizarea procesului, aceasta și în virtutea principiului disponibilității procesului civil.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere susținerile sale, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia definitivă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, de vreme ce din investigațiile efectuate rezultă că decizia nr. 2777/2021, la care contestatorul face referire, nu a putut fi comunicată, dovada de înmânarea acesteia fiind restituită la dosar cu mențiunea "destinatar necunoscut la adresa" (filele, adresa fiind domiciliul processual ales, respective București, Bd. x.

De altfel, sunt neîntemeiate și susținerile contestatorului prezentate în cadrul precizărilor depuse la data de 14 martie 2022, referitoare la faptul că termenul de perimare începe să curgă de la data comunicării hotărârii definitive, dispozițiile art. 413 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. stabilind fără echivoc momentul rămânerii definitive a hotărârii și nu cel al comunicării acesteia către părți.

Văzând și referatului grefei, întocmit la data de 19 ianuarie 2022, în baza s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni,

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația declarată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 177 din 6 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.