ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2715/2021

Ședința publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului să dispună măsurile adecvate pentru a fi despăgubit.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva încheierii din data de 20 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs.

Ulterior, la data de 26 ianuarie 2021, recurentul-reclamant A., a formulat o cerere prin care învederează instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului.

Conform dispozițiilor art. 406:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum și cererea formulată de recurentul-reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 20 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2021.