ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2701/2021

Ședința publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1257 din 19 martie 2018, a respins excepția de inadmisibilitate, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, și a obligat pârâtul să procedeze la soluționarea cererii înregistrată la această autoritate cu nr. X/22.05.2017.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că Fondul instrumentează și soluționează volumul extrem de mare de dosare de daună și cererile de plată în ordinea înregistrării și completării dosarelor, cu respectarea procedurii complexe reglementată de Legea 213/2015 și Norma 16/2015. în vederea protejării intereselor tuturor și fiecărui creditor de asigurare, desfășurând o activitate susținută si responsabilă în soluționarea cererilor creditorilor de asigurări și emiterea deciziilor (efectuarea plăților/emiterea deciziilor).

Petentii au fost notificați în vederea completării dosarului, aspect relevant în soluționarea prezentei cauze, fiind solicitate înscrisuri referitoare la dinamica producerii accidentului, precum și precizarea contului bancar al fiduciarului.

În vederea efectuării plății, din disponibilitățile sale, a despăgubirilor/indemnizațiilor rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, Fondul trebuie mai întâi să stabilească creanța și apoi caracterul ei cert, lichid și exigibil, iar procedura de stabilire și de aprobare/respingere, în tot sau în parte, a creanțelor este o procedură necontencioasă, obligatorie, care este reglementată în detaliu de Norma 16/2015 și în cadrul căreia se parcurg mai multe etape constând în analizarea și instrumentarea dosarelor de daună, evaluarea despăgubirilor, avizarea de către direcțiile de specialitate, întocmirea listelor creditorilor de asigurări cu creanțe, certe, lichide și exigibile, aprobarea/respingerea comisiei speciale.

Deschiderea procedurii falimentului împotriva asigurătorului societatea D. S.A. s-a dispus prin Hotărârea nr. 132/16.02.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016, hotărâre rămasă definitivă la 17.03.2017.

În prezenta cauză cererea de plată formulată de către reclamanți a fost primită de către Fond la data de 22.05.2017, așadar la doar două luni de la momentul la care Fondul avea posibilitatea legală de a efectua plăți din disponibilitățile sale, respectiv de la data de 17.03.2017, data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului față de societatea de asigurări D. S.A.

Ulterior, în dosarul de recurs, recurentul-pârât a depus la dosar Decizia nr. x/20.01.2021 prin care a soluționat cererea de plată formulată de intimații-reclamanți.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții A., B. și C., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la fondul de garantare a asiguraților în data de 19.05.2017.

La data de 7 aprilie 2021, la Registratura Înaltei Curți a fost înregistrată o adresă prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a arătat că a soluționat cererea de plată nr. x/22.05.2017 formulată de intimații-reclamanți, fiind emisă Decizia nr. 25690/20.01.2021.

Având în vedere faptul că prin Decizia nr. 25690/20.01.2021 recurentul-pârât a soluționat cererea de plată, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1257 din 19 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2021.