ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată, la data de 17.04.2018, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Fotbal, anularea dispoziției publicate pe site-ul oficial al pârâtei la data de 10.04.2018, prin care i-a fost respinsă candidatura la Președinția Federației Române de Fotbal, a procesului-verbal de verificare a documentelor încheiat de Comisia de verificare a dosarelor de candidatură și a procesului-verbal de verificare a documentelor încheiat de Comisia de soluționare a contestațiilor din 10.04.2018.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 iunie 2018, Tribunalul a admis excepția necompetenței funcționale a cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 5860 din 2 octombrie 2018, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24.10.2018.

Prin sentința nr. 429 din 6 februarie 2019, Curtea a admis excepția necompetenței generale și a respins cererea de chemare în judecată ca nefiind de competența instanței judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant a precizat că invocă excepția nulității absolute a clauzei compromisorii prevăzute în Capitolul III lit. g) din Regulamentul Federației Române de Fotbal privind verificarea dosarelor candidaților și excepția nulității actului normativ reprezentat de Regulamentul privind verificarea dosarelor candidaților.

A apreciat că normele menționate sunt nelegale și sunt lovite de nulitate absolută, neputând să producă efecte juridice.

Intimata-pârâtă Federația Română de Fotbal a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de recurs nu este motivată, susținerile recurentului neputându-se încadra în niciunul dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, după cum a susținut în ședință publică, recurentul-reclamant A. a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a invoca excepția nulității absolute a unor dispoziții ale Regulamentului Federației Române de Fotbal și a Regulamentului privind verificarea dosarelor candidaților, apreciind că acestea sunt nelegale și sunt lovite de nulitate absolută.

Aceste excepții nu au fost invocate în fața instanței de fond și nu au fost analizate de aceasta.

Or, reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiul legalității căilor de atac, reține Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor noi motive, neaduse în atenția primei instanțe, nu este permisă.

În contextul în care aceste aspecte sunt invocate pentru prima dată în instanța de recurs, devin aplicabile dispozițiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalității sentinței primei instanțe prin invocarea acestor excepții.

4.3. În concluzie, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu s-a referit și nu a combătut în niciun fel aspectele reținute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esență, condițiile stipulate în Regulamentul FRF și incidența normelor care reglementează activitatea acestei instituții.

Argumentele recurentului expuse în susținerea excepțiilor nulității nu reprezintă altceva decât interpretarea proprie a anumitor dispoziții din C. proc. civ., pe care le apreciază a fi incidente, argumente care, însă, sunt lipsite de suport legal și nu prezintă nicio relevanță în combaterea celor reținute de prima instanță, nefiind apte a demonstra nelegalitatea hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a circumstanțiat în niciun mod critica sa, în sensul că instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepția invocată de intimata-pârâtă Federația Română de Fotbal este întemeiată, devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 429 din 6 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.